Dosar nr. 164-33/2009
Completul compus din:
Preşedinte - Danusia Puşcaşu
Grefier - Angela Nistor
Pe rol, în rejudecare, se află acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Societatea Comercială „New Vissa“ - S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi intervenienta Societatea Română de Radiodifuziune, având ca obiect anulare acte emise de autorităţile de reglementare - Hotărârea Guvernului nr. 977/2003 şi Hotărârea Guvernului nr. 978/2003 - rejudecare Dosar nr. 1.429/33/2009.
Reclamanta a înregistrat la dosar în data de 27 aprilie 2010 concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor, susţinerile şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 20 aprilie 2007, când pronunţarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi, încheiere de şedinţă care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Prin Decizia civilă nr. 4.560 din 22 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.249/33/2008, s-au admis recursurile declarate de Guvernul României şi Societatea Română de Radiodifuziune împotriva Sentinţei nr. 64 din 16 februarie 2009 a Curţii de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
S-a casat sentinţa atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În motivare se arată că, prin acţiunea înregistrată la data de 25 septembrie 2008, pe rolul Curţii de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Societatea Comercială „New Vissa“ -
......
Astfel, cadrul procesual în care se desfăşoară procesul a fost fixat de reclamantă, care prin cererea de chemare în judecată a indicat persoana împotriva căreia se îndrepta pretenţiile sale, respectiv Guvernul României.
Interesul de a interveni într-un proces poate să aparţină şi terţelor persoane, astfel încât Codul de procedură civilă a îngăduit şi acestora să ceară introducerea lor în proces.
Intervenţia voluntară este reglementată de art. 49-56 din Codul de procedură civilă şi poate fi definită ca fiind cererea unui terţ de a intra într-un proces pornit de alte părţi, pentru a-şi apăra un drept propriu sau pentru a apăra dreptul unei părţi din proces.
În cauză s-a constatat că prima instanţă nu a observat că s-au formulat două cereri de intervenţie de Societatea Română de Radiodifuziune.
Astfel, la data de 20 octombrie 2008 s-a depus la dosar o cerere de intervenţie accesorie trimisă prin fax - fila 41, iar la data de 21 octombrie 2008 o cerere de intervenţie în interes propriu, filele 55-66, însoţită de înscrisuri.
Aceste aspecte au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 12 ianuarie 2008, însă, la termenul următor când a rămas în pronunţare, prima instanţă nu a analizat cererea de intervenţie accesorie. Prin hotărârea recurată s-a dispus anularea cererii de intervenţie principală ca netimbrată în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Mai mult, deşi erau formulate două cereri de intervenţie, era necesar să fie calificată intervenţia potrivit dispoziţiilor legale, cu toate consecinţele ce decurg din acestea.
Prin cererea de intervenţie, Societatea Română de Radiodifuziune nu a solicitat nimic pentru ea, respectiv nu a invocat realizarea sau conservarea unui drept al său, ci, alături de pârâtul Guvernul României, prin apărările pe care le-a făcut, tinde ca soluţia în proces să se dea în favoarea părţii pentru care a intervenit.
În aceste condiţii, dacă instanţa califica cererea de intervenţie accesorie, este de observat că aceasta nu intra sub incidenţa Legii nr. 146/1997, nefiind o cerere de chemare în judecată ca intervenţie principală, ci o simplă apărare formulată în faţa primei instanţe.
Este de observat că indiferent că este vorba de o intervenţie principală sau una accesorie, în conformitate cu art. 17 din Codul de procedură civilă, instanţa sesizată avea obligaţia de a se pronunţa asupra lor.
....
eu recunosc mereu cand gresesc:)
[ link extern ]