CJUE, Carta Drepturilor fundamentale a UE si CEDO

Din cate stiu CJUE are doar 2 atributii, si anume:
1. Sa verifice daca instrumentele de interpretare si aplicare de care dispun insitutiile europene si guvernele sunt compatibile cu prevederile tratatelor (Art.226 tratatul UE)
2. Sa pronunte o hotarare preliminara, la solicitarea unui tribunal national, privind interpretarea sau validitatea diferitelor prevederi ale dreptului comunitar.

Actiunile pot fi: actiune in neindeplinirea obligatiilor, actiune in anulare (reclamantul poate solicita anularea unei directive, dispozitii sau regulamente ale unei institutii), actiune in despagubiri (prejudicii aduse cetateanului de catre comunitate, responsabilitate non-contractula)

Acesta este link-ul oficial, unde aveti si procedurile:
[ link extern ] /

Un simplu cetatean nu se poate adresa CJUE asemena CEDO.
Rolul CJUE este acela de a asigura respectarea Dreptului UE, interpretarea si aplicarea Tratatelor UE.

Competenta:
- efectueaza un control al legalitatii actelor juridice are UE. Acestea se realizeaza pe calea recursului in anulare, a exceptiei de legalitate si a recursului in carenta.
- interpreteaza unitar tratatele si actele juridice ale UE pe calea recursului in interpretare.
- controleaza legalitatea actiunilor sau a omisiunilor statelor membre in raport cu dispozitiile tratatelor, transand litigiile dintre acestea.
solutioneaza actiuni cu privire la repararea pagubelor cauzate de organele Comunitatilor sau de agenti ai acestora.
- se comporta asemenator Tribunalului administrativ al ONU solutionand litigiile privind raporturile functionarilor UE cu organele de care depind.
- devine instanta arbitrara, daca o clauza compromisorie exista in acest sens intr-un contract incheiat cu una dintre Comunitati.
- actioneaza ca instanta de recurs de ultim grad.
- este o instanta internationala, putand transa litigii dintre statele membre, daca acestea sunt in legatura cu obiectul tratatelor si daca intre statele litigante a intervenit un compromis.
- dispune de o competenta consultativa.

In principiu, Curtii de Justitie se adreseaza statele membre pentru lamurirea unor chestiuni ce legate de Tratatele UE sau atunci cand exista litigii intre statele membre cu privire la aceste tratate.

Din cate am inteles din citatul de mai jos, persoanele fizice pot apela la CJUE daca le-a fost incalcat un drept de catre o institutie europeana.

Curtea de Justiţie interpretează legislaţia europeană pentru a se asigura că aceasta se aplică în acelaşi fel în toate ţările UE. De asemenea, soluţionează litigiile juridice dintre guvernele statelor membre şi instituţiile europene. Persoanele fizice, întreprinderile sau organizaţiile pot, la rândul lor, să aducă un caz în faţa Curţii de Justiţie dacă consideră că le-au fost încălcate drepturile de către o instituţie europeană.

Sursa: [ link extern ]

Iar din cate inteleg de aici: [ link extern ] /
(partea referitoare la drepturile fundamentale) de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Curtea va aplica și interpreta Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care beneficiază în temeiul Tratatului de la Lisabona de aceeași valoare juridică cu cea a tratatelor si ca interpretarea se va face la solictarea unei instante nationale.

Deci din punct de vedere legal, este in sarcina instantelor nationale respectarea drepturilor din CDFUE

Am gasit informatii despre procedura de infringement, din care reiese ca se pot adresa si persoane fizice:

Modalităţile de identificare a cazurilor de încălcare a dreptului comunitar de către statele
membre care pot conduce la declanşarea procedurii de infringement sunt:

a) sesizarea automată a situaţiilor de omitere a notificării legislaţiei naţionale de
transpunere – Comisia europeană beneficiază de un sistem informaţional care permite
această sesizare, determinând declanşarea automată a procedurii pentru astfel de cazuri.

b) o plângere înaintată Comisiei Europene de orice persoană fizică sau juridică având ca obiect orice măsură (legislativă, de reglementare sau administrativă) sau practică a unui stat membru pe care o consideră incompatibilă cu normele comunitare - condiţia necesar a fi îndeplinită pentru ca plângerea să fie admisibilă este ca aceasta să se refere la
încălcarea unei norme comunitare de către un stat membru.
Este recomandat, înainte de sau în acelaşi timp cu depunerea unei plângeri la Comisie, să
se încerce obţinerea remedierii situaţiei din partea autorităţilor naţionale (administrative
sau judiciare).

Odată primită plângerea, Comisia are puterea discreţionară de a decide asupra acesteia.
În termen de 1 an Comisia trebuie fie să închidă cazul, fie să treacă la etapa următoare.
Reclamantul este informat prin intermediul Direcției Generale care se ocupă de domeniul
respectiv asupra acţiunilor întreprinse de Comisie ca răspuns la plângerea sa, asupra
deciziei de a declanşa procedura de infringement împotriva unui stat, precum şi asupra
oricărei acţiuni legale.
c) propriile investigaţii ale Comisiei – în această categorie se înscriu:
- Rapoartele întocmite de statele membre privind modul în care actele comunitare s-au implementat în fiecare stat membru;
- Întrebările adresate de Parlamentul European, în urma cărora, Comisia se poate autosesiza şi poate declanşa procedura de infringement;
- Petiţiile primite de Parlamentul European și transmise Comisiei pentru soluţionare.
Din analiza acestora, Comisia poate ajunge la concluzia că un stat membru nu a respectat dreptul comunitar.

Procedura în faţa CJUE se concretizează în următoarele etape:

a) sesizarea Curţii – Serviciul juridic al Comisiei elaborează un document scris împreună cu
Direcția Generală responsabilă de domeniul mediului (DG ENV). Acţiunea trebuie
introdusă cel mai târziu în termen de o lună de la data la care Comisia a decis să înainteze
cazul CEJ (de la saisine)

b) soluţionarea cazului de către CJUE – Prin hotărârea sa, CJUE stabileşte dacă obiectul
litigiului reprezintă sau nu o încălcare a normelor comunitare. În cazul în care CJUE
constată că un stat membru a încălcat oricare dintre obligațiile care îi revin în temeiul
tratatelor, acest stat este obligat să ia măsurile pe care le impune executarea hotărârii
Curții (Art. 260 din TFUE).3

c) punerea în aplicare a deciziei CJUE – La o lună după decizia finală a CJUE, Comisia
trimite statului în cauză o scrisoare prin care îi reaminteşte obligaţia de a lua măsurile necesare pentru a asigura respectarea legislaţiei comunitare încălcate şi de a raporta
Comisiei în termen de 3 luni asupra măsurilor luate sau care sunt preconizate a fi luate.

d) observaţiile statului membru - statul în cauză are posibilitatea de a transmite un răspuns
Comisiei privind măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma cu hotărârea CJUE.
Această posibilitate reprezintă dreptul statului respectiv de a se apăra şi a demonstra modul în care consideră necesar să respecte decizia CJUE.

e) “scrisoare de punere în întârziere” – în cazul în care Comisia consideră că statul membru
nu a luat măsurile necesare pentru a se conforma cu hotărârea CJUE, atunci transmite o
scrisoare de punere în întârziere (Art. 260 din TFUE), în care precizează care dispoziţii
din decizia CJUE nu au fost respectate şi termenul în care trebuie luate aceste măsuri.
Tratatul de la Lisabona introduce posibilitatea de a suprima această etapă a procedurii
(Art. 260 din TFUE).

f) sesizarea Curţii pentru nerespectarea hotărârii sale – în cazul în care statul respectiv nu
s-a conformat cu decizia CJUE în termenul stabilit, Comisia poate sesiza Curtea având ca
obiect obligarea statului în cauză de a plăti o sumă globală sau penalităţi până la data la care se conformează cu prima hotărâre a CJUE (Art. 260 din TFUE). Comisia indică cuantumul sumei forfetare sau al penalității cu titlu cominatoriu pe care statul membru trebuie să le plătească și pe care îl consideră adecvat situației (Art. 260 din TFUE).

g) hotărârea CJUE – dacă în urma analizării sesizării făcute de către Comisie, Curtea
constată că statul membru nu a respectat hotărârea sa, aceasta îi poate impune plata unei
sume forfetare sau a unor penalități cu titlu cominatoriu (Art. 260 din TFUE) până la
îndeplinirea obligaţiilor precizate în prima hotărâre. Comisia Europeană propune CJUE
sancţiunile pecuniare, indicând cuantumul lor.
În 2005, Comisia a adoptat Comunicarea SEC(2005)1658 privind punerea în aplicare a
art. 228 din Tratatul CE, prin care a stabilit principiile şi metoda de calcul pe baza cărora
determină cuantumul sancţiunilor pecuniare propuse. Astfel, Comisia se bazează pe 3
criterii fundamentale în stabilirea penalităților:
- durata încălcării (perioada de timp cât persistă nerespectarea prevederilor comunitare;
termenul începe să curgă de la data emiterii primei hotărâri),
- gravitatea încălcării şi
- factorul naţional /”n”/ stabilit pentru fiecare stat membru, în funcţie de PIB-ul statului
respectiv şi de ponderea voturilor în Consiliu.

În anul 2010, Comisia a adoptat Comunicarea SEC(2010)923 privind punerea în aplicare
a art. 260 din TFUE prin care au fost actualizate datele utilizate pentru calculul sumei
forfetare și a penalităților care urmează să fie propuse de Comisie CJUE în procedurile de
infringement.
Tratatul de la Lisabona introduce posibilitatea de a cere penalităţi de întârziere încă de la
prima etapă a procedurii (art. 258), pentru cazurile de necomunicare a măsurilor de
transpunere (Art. 260(3) din TFUE).
CEJ, în hotărârea din 12 iulie 2005, a statuat că instanţa comunitară are posibilitatea de a
impune plata atât a unei sume globale (amenzi), cât şi a unei penalităţi. Astfel, CEJ a stabilit
posibilitatea ca judecătorii să impună, în viitor, o amendă globală, luând în considerare
întârzierile deja acumulate şi nu numai o plată zilnică, neretroactivă.

Sper sa va fie de folos.

Multumesc, exact asta cautam dar nu am gasit pe site-ul lor si nici pe google.