Executare silita program vizitare minor

Cred cu tarie ca urmarea caii legale este cea mai buna metoda, chiar daca nu si eficienta pe moment.

Acest lucru inseamna: reclamarea abuzului la PC (exista o obligatie legala in privinta asta), plangeri catre autoritati, actiuni in instantele civile pentru obtinerea drepturilor copiilor.

Toate acestea trebuiesc facute pentru copii si nu pentru parinti. Cine intelege acest lucru stie ce vreau sa spun. Interesul superior al copilului primeaza.

AVETI INCREDERE IN JUSTITIE SI IN ADEVAR!

Fetita mea are 6 anisori, de dragul ei nu apelez la caile legale, cred ca i-as face rau daca ar auzi pe mami ca are i-am facut probleme.
Un coleg de serviciu, ma sfatuieste mereu sa apelez la un executor, sincer nu am taria de a face asta, sunt constient de cat rau i-as face zanei mele.
Voi ce ma sfatuiti sa fac?
Respect,
T. D.

O apropiere treptata de copil, sunt tot felul de metode adaptate varstei acesteia. Daca o iubiti veti gasi o cale: cadouri, distractie, chiar si in prezenta celuilalt parinte, la domiciliul copilului.

Nu cred ca trebuie insistat pe respectarea stricta a programului de vizita cu luarea copilului din domiciliu si aducerea lui a 2 a zi. Ar trebui sa construiti o relatie si nu sa dati buzna in viata copilului. Plus ca micutii au si ei schimbari frecvente de dispozitie: ce ii place azi maine nu ii mai place, dar poimaine ii va placea din nou.

Actionati cu multa dragoste....Pe cai legale se poate rezolva sau nu. Cert este ca acestea costa bani, timp, nervi, sanatate si - in cele din urma - nu stiu cat de bine este sa decida altul pentru tine si copilul tau.

Multumesc de sfat d-na avocat. Ce intentionez eu pentru moment, este sa renunt temporar la presiuni care sunt convins ca-i va dauna fetitei mele. M-am mai consultat cu inca doi avocati care la fel m-au sfatuit, sa renunt temporar , nu-mi va fi usor , dar daca ma gandesc ca-i fac bine fetitei mele, O VOI FACE PENTRU EA .
Am constatat ca de fiecare data cand merg s-o iau, ma repezeste, nu mai vrea sa vorbeasca cu mine, i-mi spune doar sa plec de la ea. Asta se repeta de cateva luni, nu e placut dar daca ei ii este bine fara mine, sunt si eu impacat sufleteste ca nu o mai supar cu prezenta mea.
Poate peste cateva luni, ma voi hotara sa revin si cine stie , poate o sa am rezultate.
In nici un caz nu-i voi face rau mamei ei ( fostei sotii) plimband-o prin instante , ori cu executori pe la usa.
Am ajuns la concluzia ca iubindu-mi fetita, TREBUIE sa-mi respect si fosta sotie.
Ce spuneti, voi avea succes asa?
Respect, in special d-nei avocat gerberga
T.D.

Cinste dumneavoastra pentru atitudinea inteleapta si evident iubitoare fata de fetita. Cred ca sfatul dnei av cu privire la o apropiere treptata de fetita este foarte corect. As indrazni sa va mai sfatuiesc ceva. Tineti un jurnal, scrieti in el de cate ori va duceti la fetita, faceti si cate o poza din cand in cand macar. Scrieti-i scrisori, expediati-le cu confirmare de primire, inregistrati-va din cand in cand in mometele in care ati dori sa fie langa dvs ca si cum ati vorbi cu ea. Cand va creste mare dati-i toate astea si spuneti-i cat de dor va fost de ea si cum ati incercat sa o vedeti. Nu renuntati, oricat de putin o puteti vedea, nu renuntati, dar.......intr-adevar......fara forta! succes.