schimbare nume minor, motive temeinice

Stimati Consultanti,

Ma adresez dumneavoastra pentru ca stiu ca voi primi un raspuns profesionist intr-o problema de dreptul familiei. Pana acum, am apelat la textul Legii, sau la lucrari de profil, dar m-am pierdut printre acte normative. Pe de alta parte insa, sincer, realitatea pe care o traiesc imi intuneca gandurile. Din acest motiv ma adresez dumneavoastra in speranta ca voi putea face ordine atat in ganduri, cat si in fapte.

Iata cazul meu:
Pe 16.12.2000 - ma casatoresc.
Pe 23.12.2000 - nasc un baiat.
(Eram insarcinata cu tatal copilului inainte de casatorie, iar casatoria a avut la baza crearea unui camin copilului, si mai putin dorinta puternica de a intemeia o familie.)
Pe 2.10.2007 - inaintez cerere divort: motiv - nepotrivire de caracter. (certuri dese, neimplicare din partea ambilor pentru consolidarea casniciei)
Pe 12.02.2008 - instanta hotaraste desfacerea casatoriei, si mi se incredinteaza spre crestere si educare.
Pe 14.05.2008 - hotararea de divort devine definita si irevocabila.
In timpul casatoriei, mi-am pastrat numele de familie, asa cum aparea pe certificatul meu de nastere. Fiul meu, insa, a preluat numele tatalui sau. dupa divort, nu a fost necesara schimbarea numelui meu pe cale administrativa, si nu am considerat temeinic sa schimb numele de familie al copilului. Fostului sot i s-a acordat drept de vizita nelimitata si neingradita, conform unei decizii notariale, acceptata de instanta, si fata de care am cazut de comun acord.

Iata o serie de probleme mici, care, adunate, consider ca pot avea influente negative pe termen lung in privinta cresterii si educarii copilului:
- de fiecare data cand trebuie sa se intalneasca cu baiatul, nu ma mai anunta si pe mine referitor la ora sau zi, si ma trezesc ca fiul meu imi spune "la revedere" din fata blocului, unde se joaca;
- au iesiri in afara orasului, fara sa fiu anuntata, in timpul programului impreuna;
- la scoala, cadrele didactice se orienteaza dupa numele de familie al copilului, iar in cazuri urgente, sunt anuntata dupa ce a fost anuntat fostul sot, pentru ca au acelasi nume, fara sa pot reactiona la timp;
- desi in week-end baiatul trebuie sa se gandeasca la joaca si relaxare, are parte de o oarecare presiune privind educarea lui, si ajunge sa invete de frica de a nu fi certat, decat din dorinta de a se afirma fata de ceilalti colegi de scoala.

Fac urmatoarele precizari: Da, sunt de acord cu implicarea ambilor parinti in cresterea si, mai ales, educarea copilului, dar parintele caruia nu i s-a incredintat minorul, trebuie sa vegheze in primul rand la aceste lucruri. Daca el considera ca nu sunt realizate corespunzator, poate purta o discutie cu mine, sau poate apela la instanta. Daca il cert pe baiatul meu, in mintea sa, primul gand e ca nu avem acelasi nume, si nici macar din acest punct de vedere nu am vreo autoritate fata de el. Cu atat mai mult, cu cat autoritatea sau puterea de decizie mi-e stirbita prin lipsa de comunicare pe care o afiseaza nonsalant fostul sot, chiar in relatia dintre toti trei. Am ajuns la limita rabdarii. Am inteles ca femeia si barbatul trebuie sa coexiste social cat mai amiabil cu putinta, atat in timpul, cat si in afara casatoriei, dar nu cred ca trebuie sa accept neglijenta, ignoranta, lipsa de respect si de discernamant din partea fostului sot cu privire la felul in care ar trebui sa decurga indatoririle normale parintesti.

Problema principala care ma determina sa cred ca am un motiv temeinic sa-i schimb numele copilului, din numele tatalui sau, in numele meu este faptul ca nu l-a pregatit psihic si moral in momentul recasatoriei lui. Practic: De obicei, se intalnesc de sambata seara, pana duminica dupa-amiaza. Insa, intr-unul din week-endu-rile din luna trecuta, a vorbit direct cu fiul meu la telefon sa vina la el de vineri. Pentru ca il sunasem cu privire la achitarea pensiei de intretinere, acordata la divort in sprijinul baiatului, m-a rugat sa il pregatesc pe baiat de vineri. Cand l-am intrebat care este motivul schimbarii de program, nu am primit nici o explicatie. Am insistat, dar mi-a raspuns ca fiul meu imi va povesti la intoarcere. Duminica dupa-amiaza, baiatul mi-a spus ca a fost la nunta fostului sot. Precizez ca nu am facut o scoala a parintilor, dar am bunul simt sa inteleg ca pe un minor nu-l expui la presiuni psihologice sau fizice care ii pot dauna. Nu era normal sa fiu anuntata ca se va recasatori, pentru a-i putea explica copilului care sunt relatiile pe care trebuie sa le gestioneze de-acum incolo? Asa, copilul s-a dus la nunta, si-a dorit o familie, s-a dezlipit usor de mine, nu stie ce sa creada despre notiunea de familie, si trebuie sa faca fata remarcilor colegilor lui referitoare la doua locuri de trait: unul in timpul saptamanii, altul in week-end.

Cred cu tarie ca a sosit momentul sa-mi exercit drepturile legale, ca in urma divortului, din motive temeinice - asa cum au fost expuse mai sus - sa solicit schimbarea numelui copilului, astfel incat: la scoala, sa stie fata de cine trebuie sa se relationeze privind modul in care isi creste nivelul de educatie, fata de prieteni, sa aiba un raspuns ferm - cine raspunde de el si de faptele lui, dar si fata de el insusi: familia este ceea ce este, un nucleu format din parintele care are datoria de a-l creste si educa, dar si parintele care are datoria de a veghea asupra bunastarii sale si cu care poate petrece timpul impreuna, chiar daca apar si alte persoane in acel alt cerc social - practic, are o familie, de baza, in care creste si se dezvolta, si o alta familie, de relationare, cu care petrece timpul impreuna, pentru ca este un drept al sau, nu un "cadou".

Am inceput demersurile pentru schimbarea numelui copilului, insa fostul sot mi-a confirmat telefonic, explicit, ca nu este de acord cu acest lucru. Stiu ca, in astfel de situatii, cand parintii nu cad de comun acord pentru schimbarea numelui, intervine Autoritatea Tutelara.

Motivul pentru care v-am scris toate aceste randuri este pentru a-mi acorda un sfat, sau sa-mi explicati, daca sunteti amabili, procedura potrivita de a-mi sustine cauza de fata. Sunt mai mult decat recunoscatoare daca imi puteti confirma sau infirma temeinicia motivelor mele. Mi-e greu sa cred ca pot lasa un tata iresponsabil sa-si continue ignoranta fata de importanta cresterii si educarii sanatoase a baiatului meu. Nici nu vreau sa ma gandesc la optiunea pe care, daca las lucrurile sa decurga asa, fara sa schimb nimic, o poate face copilul la casatoria lui, respectiv: sa se casatoreasca pentru ca a simtit golul unei familii, din cauza ca fostul sot nu l-a pregatit psihic si moral la timp, in loc sa se casatoreasca pentru ca a gasit persoana potrivita, fata de care isi poate lua un angajament social si afectiv pe termen lung.

Astept opinia Dumneavoastra.

Va multumesc.

Cu respect,
Cernat Roxana Ana