Art. 295 C. civ. - Cãsãtoria fictivã

Bună întrebare, cred că prezumţia de paternitate trebuie răsturnată pentru a nu se acoperi nulitatea .
Simplul fapt al începreii convieţuirii soţilor nu cred să fie o dovadă a lipsei ficitvităţii căsătoriei.
Dacă au trecut 2 ani de la încheierea căsătoriei fictive ce? Dacă scopul aste acelaşi , cu ce ajută trecerea timpului?
Acestă reglementare nu-şi prea are rostul, în opinia mea. Dacă este să îi găsim totuşi o justificare, ar fi chiar aceasta, în cazul căsătoriilor pentru obţinerea rezidenţei .
Se poate întâmpla ca pe parcurs, chiar dacă scopul a fost obţinerea rezidenţei, soţii să dezvolte şi o relaţie . ( vezi filmul, , Cartea verde,, B-) ) .

Referitor la condiția celor 2 ani, cred și eu că intenția legiuitorului a fost din perspectiva faptului că după atâta vreme soții se mai „lasă înduplecați” unul de celălalt și este foarte probabilă o conviețuire, ca și condiție esențială pentru o căsătorie reală. :)

Mai contradictorie pare însă situația în cazul în care soția naște sau rămâne însărcinată.
De exemplu ce se întâmplă dacă soția în luna a 8-a de sarcină încheie o căsătorie fictivă (cu o altă persoană decât tatăl copilului) în urma unei „tranzacții” de pe urma căreia obține o compensație bănească importantă, iar după o lună naște? Conform textului de lege căsătoria ar trebui să rămână valabilă.

Da, va rămâne valabilă căsătoria dacă nu va exista o acţiune în tăgada paternităţii , admisă şi cu dovedirea lipsei filiaţiei faţă de tată, şi dacă nu există niciun alt caz reglementat de lege, de acoperire a nulităţii . Fiind vorba despre un copil născut în timpul căsătoriei persoanele care pot tăgădui paternitatea sunt limitate , faţă de situaţia în care copilul ar fi din afară, unde poate fi contestată recunoaşterea paternităţii de către orice persoană interesată. Aşa încât , fictivă fiind totuşi, dar cu un caz reglementat de lege prin care nulitatea este acoperită, copilul va avea doi părinţi, căsătoria va continua , şi toată lumea va fi mulţumită . NU s-ar putea afirma în aceste condiţii , cel puţin neavând dovezi contrare, că scopul întemeierii unei familii nu a fost atins .

Nimeni dintre cei în drept nu ar avea interesul să introducă o acțiune în tăgada paternității.

Mă refeream la situația în care doi concubini care se pregătesc să devină părinți se înțeleg ca viitoarea mamă să se căsătorească fictiv cu un terț (care de exemplu nu este cetățean român dar vrea să fie rezident în RO), în schimbul unei compensații materiale.
În acest caz nici viitorul tată, nici mama dar nici „soțul fictiv” nu are avea motive să invoce tăgada paternității și nici anularea căsătoriei fictive.

S-ar putea constata nulitatea absolută a căsătoriei în acest caz pe motiv de cauză ilicită, dar după părerea mea ar fi foarte greu de dovedit aceasta atâta timp cât nu ar avea nimeni interes să o invoce.

Am fi astfel în situația în care interesul public ar fi subordonat celui privat, ceea ce în principiu nu este admisibil.