Nu era vorba de interpretare ci de faptul ca dupa ce
am demonstrat (eu doar demonstrez, nu conving, zicea prof. Moisil) ca
este absurd sa fiu obligat sa fac ceva pentru care am nevoie de concursul altuia fara ca cel care trebuie sa-mi dea concursul sa fie, la randul sau obligat, d-voastra ati scris:
foarte interesant punctul dvs de vedere.
si ati continuat cu un text care ma facea sa cred avem un fel de dialogul intre surzi.
Ei bine, eu m-am cam saturat sa port un asa zis dialog cu cei care evita sa-mi arate UNDE gresesc si practica politica "cainii latra, ursul trece".
Asadar:
Unu. Trimiterea oamenilor la informarea obligatorie cu privire la avantajele medierii, informare ce poate fi facuta numai de mediatori autorizati este o imbecilitate nascuta in mintea lacoma a celor care si-au inchipuit ca macar jumatate din banii care se duc pe taxe de timbru, expertize si avocati vor intra in buzunarele noilor moguli ai justitiei romane, mediatorii.
Doi. Daca maine se modifica legea avocaturii
iar impricinatii sunt obligati sub sanctiunea nulitatii certificatului de informare cu privire la mediere sau a amenzii ca inainte de a se informa cu privire la mediere sa se informeze cu privire la drepturile si obligatiile lor numai printr-un avocat definitiv cu cel putin 6 ani vechime in profesie si cel putin 50 de cauze noi contractate in ultimii 2 ani, o sa sustineti tot ca acum ca legea e lege si ca nu faceti decat ceea ce este legal sau veti striga impreuna cu mine (ma incadrez intre avocatii eligibili dar nu-mi plac magariile) NEDREPTATE, RIDICOL, ABSURD? :hm:
Trei. Adica haideti sa nu ne mai ascundem dupa degetul mijlociu si sa o spunem pe sleau! Jocul acesta "legal" cu medierea obligatori pare un joc cu suma nula (teoria jocurilor spune ca jocurile cu suma nula sunt cele in care ceea ce castiga unul este pierderea altuia) in care ceea ce pierde statul prin taxe de timbru iar avocatii prin onorarii vor castiga mediatorii.
Fals! Acordurile de mediere incheiate aiurea, in fata unor mediatori ingineri mineri, agronomi ori zootehnisti zelosi sa medieze conflicte fara sa aiba habar ca
acordul de mediere trebuie sa respecte regulile de baza ale LOGICII si dreptului vor fi refuzate la autentificare de oricare notar sau oricare judecator care nu a stat 4 luni in coma dupa ce a cazut exact in cap pe un covor asfaltic sau betonat de la mai mult de 4 metri intr-o perioada frageda din copilarie.
Patru. Mereu am zis gluma ca Gheorghiu Dej si Stalin ar trebui sa aiba cate o statuie in curtea fiecarei instante pentru ca intre 1991 si pana prin 2009 instantele au macinat mai ales faina cauzelor nascute din procesul de reconstituire a dreptului de proprietate negat de regimul comunist. In euforia inceputului de epoca noua cererile se faceau simplu, la primarie, si aproape nimeni nu consulta un avocat inainte de a face cererea. Dupa ce fara sa sa gandeasca prea mult au facut cererile, cam 10% dintre petenti au platit onorarii avocatiale pentru activitati care se intindeau pe mai multi ani, platind avocati priceputi care incercau sa le repare greselile de doi bani facute de clienti. Unii chiar au reusit dar cei mai multi au esuat. Nu dati vina pe avocati!
Cinci. Daca isi inchipuie vreun mediator ca avocatii si mediatorii sunt in concurenta si
ca acum ne batem pentru bani il rog sa mediteze asupra urmatoarelor probleme:
a) cunoasterea dreptului poate avea vreo influenta asupra unui
contract prin care partile dispun de
drepturi?
b) cand incheie o intelegere
care ii va afecta intreaga viata ce este mai important: sa o faca repede, fara costuri, la buna intelegere si in particular in fata unui inginer agronom sau a unui jurist care nu practica profesia juridica
sau sa se asigure ca intelegerea este bine facuta si daca partea adversa nu o respcta poate recurge la forta statului pentru a-l obliga?
c) din ce castiga mai bine un avocat: o intelegere bine facuta, legala si scurta sau dintr-o neintelegere lunga?