Acordul de mediere. Controlul de legalitate

Întelegerea obtinuta în urma medierii este un contract între parti, mai exact un contract de tranzactie la care se putea ajunge, evident, si fara interventia mediatorului.
Acordul de mediere poate fi încheiat oral sau în scris, nefiind obligatoriu ca
întelegerea partilor prin care se încheie disputa sa se materializeze în forma scrisa.
În multe cazuri acordul, materializat într-un contract, este neaplicabil – de exemplu, disputele obisnuite de familie, cele de la locul de munca (cele necontractuale),intraorganizationale (dispute între departamente), interculturale, în scoala (elev-elev, profesor-elev) etc.
Contractul poate fi consemnat, ad probationem, într-un document ce are
valoare de înscris sub semnatura privata. Pentru a-i da valoare de înscris autentic, partile au la îndemâna doua cai, una extrajudiciara si cealalta judiciara, în functie demomentul în care a intervenit medierea.
Daca partile ajung la o întelegere ea poate fi supusa verificarii notarului public în vederea autentificarii sau, dupa caz partile pot supune întelegerea verificarii de catre instanta de judecata obtinând în acest fel un titlu executoriu.
Rostul procedurii de autentificare, respectiv încuviintare este acela de a
împiedica intrarea în circuitul civil a unor contracte care nu respecta forma impusa de lege sau care încalca ordinea publica, ce pot periclita astfel siguranta si stabilitatea raporturilor juridice. Pentru a preîntâmpina viitoare litigii izvorâte dintr-un contract viciat si întrucât mediatorul nu are îndreptatirea de a analiza în vreun fel legalitatea acordului dintre parti, el doar atragându-le într-un mod general atentia ca acordul nu poate încalca legea si ordinea publica, apare cu atât mai necesar controlul exercitat de o persoana calificata juridic si care exercita autoritatea publica.
Asadar, în privinta naturii juridice, aceasta autentificare, respectiv încuviintare
constituie un control de legalitate.