Orarul vizitelor in caz de divort

Stimate doamne, in primul rand precizez ca in toate cauzele, am avut avocat care "a imbracat" asa numitele mele "indignari" in forma inteligibila pentru onorata instanta.
Domnul a cerut program de vacanta cu copilul, pe o perioada de 20 de zile, cu ridicare, sa-i arate frumusetile patriei.(chiar asa s-a exprimat).
In dosar s-a explicat ca acest tatic si-a vazut copilul de 10 ori in 3 ani, la locuri de joaca, fiindca asa a ales dansul, nu altcineva; s-a mai aratat ca mai exista un program de vizita cerut de el tot prin Ordonanta, pe care nu l-a onorat. S-a depus la dosar recomandarea unui psiholog de pastrarea stabilitatii si mediului pentru copil, recomandare obtinuta cu mult inainte de a cere dansul acea vacanta.
Judecatorul de serviciu in timpul vacantei judecatoresti era specializat pe contencios administrativ, nu a intrebat despre programul copilului, nu s-au facut propuneri.
Retineti: el a cerut 20 zile compact, nu s-a pus problema analizei programului copilului, iar programul existent anterior era la ore corespunzatoare.
Cand avocata a auzit hotararea, i-a spus judecatorului ca in acel interval, copilul doarme, iar judecatorul i-a raspuns:"Vedeti, aveti motiv de recurs"!
La recurs, completul pur si simplu nu stia ce este in dosar, vorbea de "sot", de "copii",... ma rog, era tot in vacanta judecatoreasca.

Stimata doamna avocat, pur si simplu suntem victimele sistemului judecatoresc. Punct.
Sunt de acord cu dumneavoastra ca argumentele sunt importante, repet, am avut si avem avocati chiar foarte buni, dar pentru ca argumentele sa convinga, trebuie sa aiba pe cine convinge. Deci judecatorul trebuie sa judece.

:offtopic: pt ca nu are legatura cu cazul expus , dar are legatura cu faptul ca se intampla ca dosarele sa fie tratate ca pe banda la Flacara Rosie- "instanta a retinut"ca reclamantul parat a contribuit la intretinerea minorei pe perioada procesului de divort, drept urmare reclamantul parat va plati pensie de la data pronuntarii sentintei, nu de la data introducerii cererii. Ori, nu prea avea instanta de unde sa " retina", pt ca o data ca nu era scris in dosar nimic despre asta, nici ca a contribuit, nici ca nu ( se ceruse de la data introducerii cererii), apoi reclamantul si sa vrea sa contribuie nu ar fi putut fiind in stare de arest imediat dupa depunerea cererii pana la ultimul termen de judecata.
Exista si varianta ca instanta sa fi anticipat ca oricum nu va plati si atunci, ce sens sa decida altfel..

Martonze a scris:

[...] nu s-au facut propuneri. [...]

Ati obtinut foarte bine, atunci, eu i-as fi dat tatalui intreg programul.

In primul rand sa vina o parte cu argumentul ca celalalt parinte are deja un program dar nu il respecta pentru mine nu e convingator. Ok, daca tot nu ia copilul (ceea ce noi ne dorim), poate se simte constrans, controlat, de ce sa nu-i dam mai mult?
De ce s-o fi opunand celalalt parinte, m-as intreba eu... :D
De ce sa va opuneti daca tot nu l-ar lua? Atitudinea partilor conteaza enorm, judecatorii isi formeaza o impresie puternica din asta. De cele mai multe ori foarte corecta.

De ce sa nu simta celalalt parinte cum se manifesta copilul lui obosit la pranz?
Ce il impiedica sa il culce la 14:30? Sa vada cum se culca un copil obosit la pranz... ca asta inseamna parenting, sa vezi cum doarme, cum mananca, cum greseste, cum rade copilul tau... Cum e cand e bolnav, cand e incantat...
Or pentru toate astea copilul acela trebuie sa stea cu fiecare dintre parinti in cat mai multe circumstante si situatii.

Parerea mea e ca nu s-a propus alternativa si judele nu a avut ce sa incuviinteze; e usor sa distrugem, mai greu sa putem crea o alternativa sanatoasa insa.
Apoi, atitudinea unui parinte care se opune nejustificat la relatia copilului sau cu celalalt parinte nu duce decat la razboi; daca acel tata nu lua copilul, nu l-ar fi luat nici dupa hotararea obtinuta daca nu v-ati fi prezentat cu avocat si cu probe la dosar... ii trimiteati o hartie judelui: sunt de acord si-asa nu vine.
Pacat, alimentati un razboi greu pentru umeri de 3 ani. :(

dna Martonze (desi sunt convinsa ca auziti/cititi doar ce vedeti) o sa va expun aici o situatie foarte similara celei povestite de dvs:
sotul meu are un copil din prima casnicie care avea 2 ani cand au divortat parintii. Intre 2 si 3 ani sotul meu a avut un program de vizitare de 2 ore pe saptamana (exact asta era formularea). Pe care mama copilului l-a impiedicat din toate puterile ei: ori era "plecata din localitate" (ghilimelele sunt pentru ca din pozele puse pe facebook reiesea ca era foarte in localitate si foarte in parc, dar na), ori ca n-are timp, ori ca daca vrea copil sa-si faca, ori pur si simplu nu raspundea la telefon.
Dupa vreo 10 astfel de incercari, din care doar 2 au fost soldate cu "succes" (adica a venit mama cu copilul in parc dar a stat langa el minut de minut) tatal n-a mai sunat.
A asteptat sa treaca un an, sa implineasca 3 ani copilul si a deschis o noua actiune in instanta unde a cerut un program standard de 2 we pe luna, 3 saptamani in vacanta de vara si una in cea de iarna.
Ei bine, la proces, mama a argumentat ca tatal a vazut copilul in ultimul an de doar doua ori si ca n-ar fi in interesul copilului sa-si petreaca doua nopti pe luna la domiciliul acestuia pentru ca este prea atasat de mama.
Tatal a castigat programul de vizitare cerut pentru ca asa este normal si nu pentru ca mama este victima sistemului judiciar.

Povestea asta este destul de comuna.

Si, in cazul dvs, tot nu inteleg ce-i dauneaza copilului sa vada frumusetile patriei alaturi de tata.
Credeti ca nu-i va da sa manance, nu-l va culca la pranz?
Ca pana la urma aici se face diferenta.

Credeti ca trebuie deschis un proces in fiecare an pentru a se stabili in instanta un program pentru fiecare varsta a copilului? Nu asta e treaba parintilor? De ce e a instantei?

Credeti ca daca mama din povestea mea i-ar fi facilitat tatalui "accesul" la copil de comun acord s-ar mai fi ajuns in instanta?
Cand ajungi sa imparti timpul copilului in instanta te expui unei generalizari, pe care judecatorii o minimizeaza avand anchete sociale, martori, inscrisuri si ce sublinieri se mai fac in timpul procesului, dar singurii care stiu realitatea copilului sunt parintii.

Faptul ca are dreptul la un program de vizita si nu-l onoreaza poate avea o mie de justificari (de la imposibilitatea fizica pana la nu-i pasa) dar asta nu-l priveaza automat de drept.


Parerea mea.

Stimata doamna avocat, nu ma surprindeti:D
Dosarul de fond are 300 de pagini si s-a dat 1(unu) weekend lunar cu prezenta mamei, in locuri publice, dupa o judecata de 1 an, cu multe sedinte si martori.
Programul in discutie a fost clar blat avocat-judecator , s-a dat dupa o dezbatere de 5 minute, (asa, ca in vacanta) si a fost imposibil de realizat, odata din cauza programului copilului, apoi din cauza locatiei unde s-a stabilit a se efectua programul - oamenii din acea locatie s-au sustras sistematic efectuarii anchetei psihosociale si au refuzat anterior vizita tata-mama la acea adresa, era evident ca minorul nu va fi dus acolo, apoi, atmosfera tensionata creata de tatic nu era in beneficiul copilului.

Mirebire, in situatia in care copilul meu este luat de tatal sau si dus intr-o noua familie, cu o alta mama cu copii alaturi, am incredere, mai ales ca acolo mai exista o mama.
Daca taticul are o viata boema, fara domiciliu stabil, care este asociat cu indivizi puscariabili pentru inselatorie, pe care-i aduce in fata casei sa ia copilul, este prieten cu paharul si mai conduce uneori si "mai vesel", nu prea am incredere sa las copilul cu dansul.
Mai intervine si atasamentul securizant, daca copilul nu cunoaste un individ, nu are incredere sa plece cu el, ma refer la un copil normal.