intrebare despre pensie alimentara

Cred ca cel mai bine ar fi sa discutati cu sotul atat cu privire la divort dar si cu privire la pensia de intretinere ptr ca exista posibilitatea sa ajungeti la un acord si sa stabiliti pensia de intretinere atat cat o doriti.
Cu privire la eventualitatea lipsei de intelegere si eventualitatea unui proces in instanta , referitor la copii aveti destul de multe sanse ca domiciliul lor sa fie stabilit in mod statornic la dv.stra ptr ca sotul a tot fost plecat , va pleca in continuare ptr ca asta este profesia deci , sunteti in avantaj.
Cu privire la pensie se vor avea in vedere veniturile cu caracter permanent deci putine sanse sa fie avute in vedere veniturile mari despre care vorbiti si care nu sunt obtinute decat periodic.

Puteti obtine ca pensia sa fie stabilita in procent, tocmai pt ca exista diferente mari intre veniturile lunare.. dar va ramane in sarcina dvs sa dovediti cat castiga. Strangeti si dvs contracte; extrase de cont. ce credeti ca va ajuta.

Autoritatea parinteasca o veti exercita impreuna, domiciliul copiilor va fi la dvs.
Puteti pleca, dar daca nu sunt motive serioase.. violenta etc, ar fi bine ca intai sa introduceti actiunea si apoi sa plecati.

Incercati in prealabil o discutie cu sotul, daca ajungeti la un acord puteti divorta la notar si veti putea stabili impreuna domiciliul copilului ( daca pana atunci nu veti naste ) si pensia.

Puteti apela si la un mediator daca dvs nu-l convingeti sa va intelegeti amiabil, poate il convinge un mediator si apoi acordul semnat il puteti depune la instanta sau la notar.

Intai ar ajuta sa discutati cu un avocat; apoi sa discutati cu sotul. Apoi sa luatin o decizie comuna si sa faceti lucrurile intr-un ritm lent, fara regrete, de comun acord.
Nu stiu care sunt motivele de divort, insa aveti acusi 2 copii care vor avea nevoie de ambii.
Nu stiu de ce doriti sa va mutati; asta nu va poate dauna decat la motivele de divort, trebuie vazut ce doriti sa obtineti ca sa stim daca va poate afecta sau nu.

Ar fi indicat sa nasteti inainte, trebuie sa discutati despre numele copiilor, al dv., despre urmari mai extinse decat pensia si locuinta imediata.
Loc de refacere a relatiei nu mai e?

Sa va spun cat mai scurt situatia . Casatoriti de aproape 8 ani ( se implinesc in august 2013). Avem un baiat de aproape 6 ani ( ii implineste pe 24 mai 2013) si o buburuza pe drum ( care ar trebui sa se nasca in iulie 2013). Sotul are un serviciu bine platit dar periodic ( aprox 2-3 luni acasa , 4 luni plecat ) . Cand este plecat castiga f mult , cand este acasa castiga putin. Are in proprietate casa in care stam ( obtinuta prin vanzare cumparare inainte de casatorie) si masina. Eu am un serviciu stabil, nu prea bine platit ... am un apartament propriu ( obtinut prin donatie) mai modest. Problemele care m-au determinat sa ma gandesc la o separare sunt :
1 - sotul are o placere pentru bautura care ii afecteaza oarecum sanatatea ( alaturi de tigari) plus relatiile cu cei din jur . La bautura se comporta neplacut fata de cei de langa el ... mai mult agresiv verbal ... dar s-a intamplat si o oarecare agresiune fizica . Ne certam destul de des din pricina asta ... ma jigneste si ma ameninta uneori destul de urat ... si sincer mi s-a luat .
2 - stam in aceeasi casa cu soacra care este o femeie in varsta si foarte dificila . De-a lungul timpului mi-a creat... ne-a creat destule neplaceri... Este in varsta si ff incapatanata ... sa fie domne ca ea. Este si destul de mizerabila din moment ce ne obliga sa stam si noi la un loc cu ea si cu inca vreo 10 pisici ... Va dati seama ce este in bucataria noastra ? ... Plus alte neplaceri ...
3 - sotul se ingrijeste de casa si de noi dar in masura in care el crede de cuviinta... lucru care mi se pare cam exagerat din moment ce ai ales sa iti imparti viata cu cineva . Trebuie sa accepti si opiniile sau sfaturile partenerului ca si el la randul lui sa poata raspunde eficient la nevoile celuilalt

Eu am incercat in nenumarate randuri sa port discutii cu el dar nu ajungeam nicaieri...
I-am prezentat ideea mea ca ar fi bine sa ne mutam in alta parte dar mi-a spus ferm ... eu casa si pe mama nu o las singura . Ce este de facut in situatia asta? ... De curand noi ( de fapt el ) a achizitionat o casa in apropiere de noi ... chipurile tot la insistentele mele ... dar la ce bun daca el imi spune ca nu isi lasa mama singura ... plus ca acea casa nu este finisata complet inauntru . Eu sunt de parere ca nu vrea ... nu ca nu poate ... la banii lui in doua-trei saptamani se poate face ceva ... dar nu vrea . I-am spus ca daca nu face nimic ... eu totusi am unde sa ma duc ... Am nevoie de liniste si de un loc in care sa ma simt mai bine ... chiar daca nu am standardele de la locuinta actuala . Stiti ce mi-a replicat ? ... Ca o sa imi fie greu ... ca si aici unde stam nici el nu poate face mare lucru ... Pai cum asa ? Nu pretinzi ca esti barbat ? ... de ce nu poti face mare lucru ? ... pt ca oricum el cu mama lui a avut certuri ca la usa cortului cu jigniri, amenintari, blesteme ... multe chestii nelalocul lor ...
Nu imi mai place deloc atmosfera asta ... eu psihic nu mai rezist ... vi se pare ok toata situatia ? Ce ar trebui sa fac? Faptul ca doar plec la apartamentul meu cu copilul ... imi dauneaza mai rau decat daca as intenta direct divort ? Chiar nu stiu cum sa fac? Am nevoie de consiliere juridica aici .


Merci mult pentru intelegere.

Nu conteaza daca imi pare mie ok sau nu, conteaza cum vi se pare dv. Sincer, mie imi pare ca ar trebui sa vorbiti cu baiatul, e marisor si sa puneti in balanta bine nevoile copiilor. Nu intelegeti ca trebuie sa ramaneti casatorita, insa decat sa faceto o astfel de declaratie de razboi de a pleca netam-nisam, mai bine intai discutati cu sotul asa incat sa vada ca asa nu se mai poate continua, dar sa nu o ia ca un afront.
Nu stiu daca e chiar juridica problema, ma tem ca daca va duceti la un avocat va treziti cu divortul introdus peste noapte; o perioada de pauza, de reflectie ar ajuta. Poate o previzualizare a sotului ca v-ar pierde... cine stie.