Procedura insolventei - executare tert garant

Garantul ipotecar - persoană fizică ar putea invoca beneficiul de discuţiune (cu excepţia cazului în care s-a obligat în solidar cu debitorul). Jurisprudenţă în acest sens există. Mă întreb dacă suspendarea oricăror cereri împotriva debitorului aflat în procedura insolvenţei ar putea paraliza această excepţie, în sensul în care banca, neputînd executa bunurile debitorului său, ar putea invoca dreptul de a executa garanţiile, excepţia beneficiului urmînd a fi respinsă de instanţa de judecata în cadrul unei contestaţii la executere din partea garantului ipotecar.

Mai mult, dacă banca s-a înscris la masa credală, nu cred că mai poate invoca dreptul de a executa garantul ipotecar (am să caut jurisprudenţă în acest sens) înainte de finalizarea procedurii.

Pare interesantă speţa.

Atunci cand impotriva debitorului din raportul obligational principal, a fost deschisã procedura insolventei, creditul acordat de bancã debitorului insolvent a dobândit calitatea de creantã garantatã, în sensul definiþiei de la art. 3, pct. 9 din Legea 85/2006.
Pe cale de consecinþã obligatia principalã este guvernatã de norma juridicã specialã reprezentatã de Legea insolventei, situatie în care realizarea dreptului de
creantã prin valorificarea bunului adus în garantie de tertul garant se poate face numai în cadrul procedurii insolventei debitorului obligatiei principale.
În sprijinul acestor susþineri prezint practica judiciarã reprezentatã de Decizia nr.125 a Curþii de Apel Brasov din sedinta publicã din 17 martie 2009.
În aceastã cauzã ...Bank R.... a formulat o
contestatie la tabelul de creanþe preliminare în care nu a
fost înscrisã, la creanþe garantate, o creanþã a sa garantatã
cu un bun mobil din patrimoniul unei terþe persoane.
În considerentele deciziei mai înainte menþionate
instanþa stabileºte cã: ” ....,în cazul creanþelor garantate garanþia realã se poate institui fie asupra bunurilor din patrimoniul debitoarei, fie asupra bunurilor din patrimoniul unui terþ garant al debitorului insolvent.
........Având în vedere cã creanþele garantate, astfel cum au fost definite de legiuitor potrivit art. 3 pct.9, sunt creantele creditorilor în favoarea cãrora este instituitã o
garantie realã fie asupra bunurilor debitorului principal, fie asupra bunurilor unui tert garant, urmeazã a admite recursul creditoarei si a modifica hotãrârea instantei de fond în sensul înscrierii creanþei creditoarei la categoria creanþelor garantate.”
În lumina acestei hotãrâri judecãtoresti un aspect deosebit de important pentru lãmurirea spetei analizate este acela potrivit cãruia bunul care formeazã obiectul
garantiei constituitã de cãtre un tert este considerat de legea specialã ca fãcând parte din patrimoniul debitorului insolvent.
Astfel art. 3, pct. 9 din Legea 85/2006 legea insolvenþei, prevede cã: „creanþele garantate sunt creanþele persoane lor care beneficiazã de o garanþie
realã asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacã acesta este debitor principal sau terþ garantat faþã de persoanele beneficiare ale garanþiilor
reale”
Întrucât legea specialã defineºte calitatea de debitor aflat în procedura insolvenþei, înseamnã cã atunci când legea foloseºte acest termen el trebuie interpretat cu
semnificaþia datã de definiþia din legea specialã si nu în sensul general al termenului dat de dreptul comun Interpretând termenul de debitor în conformitate cu definiþia acestui termen de la pct. 5, art. 3, din Legea 85/2006 potrivit cãreia :”debitorul este persoana fizicã sau persoana juridicã de drept privat, care face parte din una dintre categoriile prevãzute la art. 1 ºi care este în stare de insolvenþã” constatãm cã legea specialã
considerã cã garanþia realã face parte din patrimoniul debitorului insolvent, indiferent de calitatea acestuia fatã de persoana beneficiarã a garantiei reale.

In functie de clauzele contractuale, Banca va declara exigibilitatea anticipata a creditelor , pasul urmator fiind obligatoriu demararea executarii silite daca creditul este garantat si de FNGCIMM ,intrucat pentru plata scrisorii de garantare Fondul solicita de regula dovada demararaii procedurii de executare silita a tuturoro garantilor - terti garanti. Daca debitoarea isi manifesta intentia de a depune un plan de reorganizare se poate decide suspendarea executarii tertilor garanti pe perioada derularii programului d eplati aferent planului de reorganizare, insa... pana la prima rata neachitata.
Deci, executarea silita a tertilor garanti este posibila oricand, renuntarea la beneficiul de discutiune si de diviziune fiind un motiv clar de respingere a unei eventuale contestatii la executare.

Ce parere aveti despre aceasta solutie a instantei care spune ca bunul care formeazã obiectul garantiei constituitã de cãtre un tert este considerat de legea specialã ca fãcând parte din patrimoniul debitorului insolvent.
Avand in vedere acest aspect, consider ca banca nu poate continua executare silita nici impotriva tertului garant in situatia deschiderii procedurii debitorului.

Art. 3, pct. 9, din Legea 85/2006 se referã la bunul corporal ce formeazã obiectul garanþiei reale, pe care îl identificã în patrimoniul debitorului insolvent chiar si în situaþia în care acesta are calitatea de:” ... terþ garantat faþã de persoanele beneficiare ale garanþiilor reale.”
Precizarea fãcutã de legiuitor, potrivit cãreia debitorul insolvent îºi pãstreazã calitatea de terþ garantat faþã de beneficiarul garanþiei, atunci când legea identificã în patrimoniul sãu bunul adus în garanþie, lãmureºte faptul cã dreptul de dispoziþie asupra bunului în cauzã a aparþinut ºi aparþine totuºi constituitorului garanþiei.
Cu alte cuvinte dreptul de proprietate asupra bunului corporal rãmâne în continuare în patrimoniul acelei persoane care are calitatea de garant, pe toatã durata
desfãºurãrii raportului juridic din care a izvorât creanþa pricipalã cât ºi a raportului juridic de garantare.
Se pune întrebarea care este motivul pentru care legiuitorul a considerat ca fiind necesarã mãrirea patrimoniului debitorului insolvent ºi cu acele bunuri ce constituie
obiectul dreptului de proprietate al cãrui titular este garantul?
Consider cã prin aceastã dispoziþie legiuitorul a vrut cel puþin, sã evidenþieze faptul cã bunul adus în garanþie prin actul de dispoziþie al garantului ºi identificat de lege în patrimoniul debitorului insolvent, are regimul juridic stabilit de legea specialã pentru bunurile care constituie obiectul drepturilor al cãror titular este debitorul insolvent si serveste aceluiasi scop ca si aceste bunuri, respectiv pentru acoperirea pasivului debitoarei.
În aceastã interpretare este fireascã si formularea textului de lege de la art. 36 unde legiuitorul face disctinctie între actiunile judiciare si extrajudiciare (sau mãsurile de executare silitã) pentru realizarea creanþelor asupra debitorului sau a bunurilor sale, cu întelesul de
bunuri din patrimoniul debito rului insolvent, care prin voinþa legiuitorului pot cuprinde aºa cum am arãtat ºi acea categorie de bunuri ce constituie obiectul dreptului de proprietate al cãrui titular este garantul.
Ce credeti?

Daca o firma care intra in insolventa are o masina luata in contract leasing, firma de leasing poate lua masina daca firma este in incapacitate de plata a ratelor? Spunea cineva mai sus ca doar bancile au acest drept, firmele de leasing au si ele acest drept?