Gigi Becali condamnat 3 ani inchisoare cu executare

Nu e vorba de cazul pe fond.
Este vorba de numarul de judecatori care au decis.
Doar atat.
Adica nu antamam fondul aici ( vinovatia sau nevinovatia) si nici nu ar avea sens din moment ce este o hotarare judecatoreasca penala de condamnare definitiva.

Intradevar este periculos, atunci cand se urmaresc,,,poate unele interese nationale. Media arata ca la Raportul de tara, raportorii nostrii trebuie sa prezinte o activitate intensa privind rezolvarea cazurilor marilor corupti. Asa ca trebuie sa sacrificam de fapt pe cei mai slabi"""", ca sa putem sa prezentam o activitate pozitiva a justitie. Ceea ce am prezentat nu este parerea personala a mea ci, sursele media asa descriu cazul Becali..

Părerea mea este că, din moment ce a fost găsit vinovat şi nu mai există altă cale de atac, domnul Becali trebuie să îşi execute pedeapsa.
În ceea ce priveşte problema ridicată de avocatul lui, nu cred că are dreptate, deoarece instanţa superioară a judecat cazul într-o cale de atac, şi după cum se ştie, se poate menţine soluţia dată de instanţa de fond sau poate fi schimbată, ca în cazul de faţă. În ceea ce priveşte părerea dvs. domnule avocat Lacoschi, dacă şi la noi ar exista curţile cu juri, probabil aşa s-ar proceda. Însă în lipsa acestora, trebuie să ne bazăm pe judecătorii pe care îi avem şi să ne conformăm deciziilor luate de ei.
Aveţi dreptate spunând că dosarele de acest gen sunt extrem de complicate, dar nu întotdeauna se poate ajunge ca hotărârea să se ia în unanimitate şi, de aceea Codul de procedură penală a prevăzut ca excepţie de la unanimitate, că hotărârea se poate la cu majoritate de voturi,iar acest lucru mi se pare normal, deoarece acel judecător care consideră că este nevinovat poate să îşi bazeze hotărârea pe nişte raţionamente greşite. În plus, în orice domeniu se aplică această majoritate, de la votarea legilor în Parlament şi până la hotărârea luată de familie în legătură cu destinaţia de vacanţă.
Prezumţia de nevinovăţie nu consider că este încălcată dacă o parte din judecătorii completului de judecată îl consideră nevinovat pe inculpat atât timp cât există o majoritate care este de altă părere.
Prezumţia de nevinovăţie există atât la judecata în fond cât şi la căile de atac, inculpatul fiind prezumat a fi nevinovat până la rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare. Spuneaţi domnule Lacoschi că 5 judecători l-au găsit nevinovat. Puteau să îl găsească nevinovat mai mulţi judecători, dar din moment ce ei nu au judecat cauza în acelaşi timp şi nu exista acelaşi grad de jurisdicţie nu contează.
Prin absurd, să spunem că a fost achitat de Tribunal şi condamnat de Curtea de Apel. Se mai punea problema astfel? Nu cred. S-a ajuns la această „dilemă” datorită faptului că toţi judecătorii erau de la Î.C.C.J. Acest detaliu nu este atât de important deoarece primul complet (cel de 3, care l-a şi achitat) a fost instanţa de fond, iar cel de-al doilea (completul de 5) a fost instanţa superioară. Contează doar numărul de judecători care au considerat că este vinovat şi contează ce hotărăşte instanţa superioară.
Eu sunt de părere (şi dacă greşesc vă rog să mă corectaţi) că din moment ce a fost admisă calea de atac în speţă, iar instanţa a reţinut cauza spre rejudecare nu mai contează ce au hotărât judecătorii de la instanţa de fond, ci contează numai ce au hotărât cei din urmă judecători. Dacă am ţine cont de ce se hotărăşte în fond, care ar mai fi rostul căilor de atac?
Judecătorii de la instanţa superioară ar fi cam legaţi la mâini.

Daca a primit 3 ani de inchisoare cu executare si mai avea o pedeapsa de 2 ani cu suspendare de ce nu i s-au cumulat pedepsele?

P.S : D-le Lacoschi am mai discutat mai demult depre un caz asemanator cand s-au dat 2 solutii favorabile(achitare) unui inculpat la Tribunal si Judecatorie iar la Curtea de Apel inculpatul a primit inchisoare cu executare si erati de partea judecatorilor.Va contraziceti singur!
Chiar as dori sa reiau acel subiect .

Domnule Ionut indicati acel link ca sa ma uit in el.
Problema poate fi diferita in functie de mai multe imprejurari.

In cazul Becali partea care nu imi pare in regula o constituie in primul rand numarul de judecatori care l-au gasit nevinovat ( 5) si numarul celor care l-au gasit vinovat (3).
De asemenea, mai exista si problema ca toti judecatorii aveau acelasi nivel de experienta, acesta fiind un aspect care mie imi pare in neregula si da o anumita neincredere in justitie ( daca privim lucrurile in mod obiectiv).
Este un paradox juridic.

De aceea, ma gandesc ca ar fi corect ca in cazul in care un singur judecator sa considere inculpatul nevinovat ar trebui achitat.Este ceva in sensul sistemului de drept cu jurati deoarece ar fi mai corect asa decat daca se decide la numarul de voturi pro si contra.
Iata ce rezultat poate da o astfel de situatie juridica...un paradox juridic...
Mi-a atras atentia acest aspect deoarece paradoxul juridic da nastere la neincredere in justitie si ne poate duce cu gandul ca orice persoana poate fi condamnata intr-un mod oarecum curios...si ceea ce este curios este inechitabil in domeniul dreptului penal unde prezumtia de nevinovatie trebuie sa prevaleze si trebuie ca o persoana sa fie condamnata daca este dovedita vinovatia sa dincolo de orice dubiu...
In speta aceasta, din moment ce un numar de 5 judecatori l-au considerat nevinovat este extrem de periculos pentru justitie si pentru societate sa se poata intampla asa ceva.
Trebuie inlaturat orice paradox juridic din cadrul justitiei.

Situatia este insa extrem de complicata si dupa parerea mea sanse mai exista in cazul Becali.Adica nu s-a terminat desi este condamnat definitiv.
Dreptul constituie in general o sursa extraordinara de posibilitati in situatii de paradox juridic.
Si in general in situatii de paradox juridic, un alt paradox juridic poate repara...paradoxalul...intrucat paradoxalul nu trebuie sa aiba deloc legatura cu justitia...

Intrebarea dvs. domnule Ionut constituie de altfel cea mai mare problema intrucat se ridica o intrebare legitima si la intrebarea dvs.


Domnule Gheorghe, aveti o anumita dreptate in argumentarea dvs. si aceasta este si situatia juridica in clipa de fata.
Deocamdata ma rezum sa va spun ca parerea mea este in sensul ca ar trebui sa existe unanimitate si nu majoritate si ca asa consider ca ar fi corect din punct de vedere juridic.Este insa adevarat ca legea este asa cum spuneti si evident ca tocmai de aceea a si fost condamnat in aceste circumstante paradoxale.
Nimic nu ar fi mai dincolo de orice dubiu si mai echitabil decat daca acuzatul ar putea fi condamnat numai cu unanimitate de voturi si nu cu majoritate.
Majoritatile pot fi periculoase...sub toate aspectele si sunt de natura de a produce neincredere in justitie.
Or, o tara care nu are incredere in justitie se zbate in incertitudine...judiciara...

Problema ridicata de dvs. mai ridica o alta intrebare.
Achitarea se poate da pentru mai multe temeiuri legale.
Cele mai dubioase sunt acelea in care probele sunt indoielnice ( deci, fapta exista) sau cele in care se face o interpretare a normelor de drept de o asemenea maniera in care unii judecatori considera ca fapta constituie infractiune, iar altii ca fapta nu constituie infractiune.
Este si asa paradoxal in ultima ipoteza, deoarece interpretarea legii la doua capete care sa duca la condamnarea unei persoane este injusta.
Adica daca unii judecatori considera ca fapta constituie infractiune, iar altii ca nu constituie infractiune apreciez ca este inechitabil sa duca la condamnarea unei persoane.

Nu cunosc motivele pentru care a fost achitat si nici motivele pentru care a fost condamnat.

Insa, se poate observa injustetea, inechitatea situatiei juridice...generatoare de a crea neincredere in justitie si acest aspect nu poate fi considerat deloc in regula...