Buna ziua,
dupa un CCC de 2 ani va trebui sa ma intorc la locul de munca in luna august insa la art 25 alin.2 lit. a din OUG 111/2010 nu scrie nimic de persoanele care au ales varianta de 2 ani pentru cresterea copilului. Sa inteleg ca nu sunt obligati sa ma reprimeasca? Au fost aduse modificari/actualizari acestei ordonante?
#Art. 25. — .....
(2) Este interzis angajatorului sa dispuna incetarea raporturilor de munca sau de serviciu in cazul:
a) salariatei/salariatului care se afla in concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la un an, respectiv 3 ani, in cazul copilului cu handicap;
b) salariatei/salariatului care se afla in plata stimulentului de insertie prevazut la art. 7.
(3) Interdictia prevazuta la alin. (2) se extinde, o singura data, cu pana la 6 luni dupa revenirea definitiva a salariatei/salariatului in unitate.#
Dupa reluarea activitatii in baza aceluiasi CIM dupa cit timp si in ce conditii legale se poate incheia CIM -ul salariatei care a fost in concediu crestere copil pt 2 ani? Desfiintarea postului? Mentionez ca in feb acest an firma a concediat doi angajati prin desfiintarea posturilor.
In concluzie firma nu ar mai avea nevoie de inca un angajat, nici macar 6 luni.
Potrivit art.25 alin. 3 din OUG nr.111/2010, de la data revenirii din CCC persoana respectiva nu poate fi concediata pe o durata cu pana la 6 luni de zile calculata de la data revenirii din CCC.
Astfel, de la data revenirii din CCC persoana respectiva nu poate fi concediata pe o durata cu pana la 6 luni de zile calculata de la data revenirii din CCC.
Sintagma " cu pana la 6 luni" semnifica faptul ca aceasta perioada este perioada maxima , angajatorul avand posibilitatea ca prin Reg.Intern sau ccm sa stabileasca o perioada mai mica.
Intr-adevar, exista posibilitatea concedierii la revenirea din CCC, dar angajatorul va trebui sa respecte prevederile legale in acest sens. Altfel, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.
Persoanele concediate in temeiul art.65 C.mun. beneficiaza de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucratoare.
In art. 76 alin. 1 lit. b Codul Muncii se prevede obligatia angajatorului de a cuprinde in decizia de concediere durata preavizului. Reglementarea are un caracter imperativ, statuand obligatia angajatorului de a stabili si, implicit, de a acorda un termen de preaviz in cazul concedierilor intemeiate pe dispozitiile art. 65 Codul Muncii.
In practica s-a decis:
Neacordarea integrală a acestuia nu duce la nulitatea concedierii ci doar dă dreptul salariatului căruia nu i s-a acordat integral preavizul cuvenit, de a obţine în justiţie obligarea angajatorului la acordarea integrală a preavizului, cu drepturi corespunzătoare.
(C.A. Tg.Mures, Sect.civ. Conflicte de Munca si Asigurari Sociale pentru Minori si Familie, Dec. nr. 1503/R din data 29.09.2009)