Autoritate parinteasca exclusiva

AVLIL a scris:

Cat despre hotarari, mie imi par nelegale, dar sunt doar eu si nu e relevanta opinia mea, ci a instantei.
Nu cred ca partile in dosare spun adevarul absolut sau minciuna absoluta, ci ca doar vad fete diferite ale aceleiasi monede.

De ce cred ca e ilegal sa decizi in multe cazuri ca cele aratate de Jocandi: pentru ca exista o diferenta intre programul de vizitare si exercitarea autoritatii parintesti. Pentru ca fetei cu paduchi (des intalniti prin Franta) o sa-i fie dor de mama ei, cu toata sperietura si boala si paduchii... iar asta nu stiu cum i-ar explica o instanta cand copilul te intreaba "dar de ce nu pot macar s-o sun pe mama? sau s-o chem la serbare? sau sa ma duc s-o vad cu tata de mana?"
In cazurile in care parintele pune in pericol integritatea corporala a copilului exista decaderea din drepturile parintesti si nu refuzul de a acorda dreptul de a exercita autoritatea parinteasca. E o diferenta legala, desi duce cam la acelasi rezultat.

In cazul in care se cere ordonanta pentru suplinirea acordului tatalui la emigrare, cred ca legal s-a respins, dar nu stiu daca motivele la care m-am gandit eu sunt aceleasi cu cele din hotararea mentionata de user. Eu cred ca nu sunt indeplinite conditiile de admisibilitate.

M-as bucura daca mi-ati explica de ce considerati nelegale asemenea Hotarari. Poate asa, as intelege unde anume am gresit cand m-am opus cererii de exercitarea autoritatii parintesti in comun.
Nu sustin ca spun adevarul absolut, sau ca fostul partener se foloseste de minciuni absolute, am mai spus ca tot ceea ce am scris legat de speta mea pot/am dovedit, si nu folosind martori, ca sa eliminam suspiciunea ca as face uz de martori mincinosi. Asa cum am mai aratat, simpla comparare a intampinarilor, a precizarilor, puse alaturi de raportul psihologic (unde nu a mai avut av langa el, iar eu am fost poftita afara din cabinet, pt a se elimina orice suspiciune a faptului ca provoc atata frica copilului, incat acesta nu se apropie de tata) vor scoate la iveala oaresce discrepante, deloc de neglijat as putea adauga, in ceea ce sustine.

Da, nu stiu cum ii va explica Instanta copilului de ce n-o poate suna pe mama, sau s-o cheme la serbare, poate ca in acelasi mod in care ii explicam eu copilului de ce nu raspunde tati la tel, de ce nu il suna sa-i spuna "La Multi Ani", de ce nu a ajuns tati la serbare, si de ce el nu vine niciodata cu noi in parc, deoarece prietenii lui vin insotiti si de tatici...

Cat despre punerea in pericol a integritatii corporale...nu pot spune nimic, deoarece nu am avut spiritul sa fol camera de luat vederi la momentul oportun. Dar acest lucru nu constituie o problema, ci faptul ca acele amintiri nu vor fi anulate probabil niciodata din mintea unui copil.
Si nu pot sa nu ma intreb urmatoarele: de ce un tatic ce-si creste copilul de 4 ani singur, si nu stie nimic de mama, deoarece aceasta, in 2 ani a aparut destul de rar in viata copilului, este indreptatit legal si moral sa detina autoritate exclusiva, deoarece nu poate imparti autoritatea parinteasca cu cineva care e interesat o data la cateva luni sa-i aduca o ciocolata copilului, iar in sit mea pare atat de nelegala si aberanta o asemenea decizie? Si nu, acea mama nu a fost decazuta din drepturile parintesti.

In ceea ce priveste suplinirea acordului pe calea OP, tind sa cred ca sunt indeplinite conditiile de admisibilitate, dar poate gresesc. Postarea am facut-o aici:

www.avocatnet.ro/content/for...

Dupa indelungi analize si studiu dosar, fapt certificat prin intrebarea instantei de apel din timpul sedintei "copilul asta a stat si la tata?", s-au pronuntat. Si cum altfel, decat acordand autoritate parinteasca comuna...
Se pare ca, intr-adevar, Hot instantei de fond a fost una aberanta.#-o

in mod cert nu exista o jurisprudenta unitara a instantelor in ceeace priveste exercitarea autoritati parintesti.
majoritatea instantelor apreciaza insa ca, motive teminic pentru a se acorda autoritatea parinteasca exclusiva sunt doar cele extrem de grave cum ar fi : decaderea din dreptuirle parintesti, condamnare definitiva la pedeapsa preivativa de libertate sua infractiuni in legatura cu familia ( abandon, rele tratamente etc.)
desigur depinde, covarsitor cum va fi administrat procesul in fata instantei.

in ce priveste dorinta dvs de a pleca din tara cu copilul, un avocat bun al partii adverse ar putea specula asta in defavoarea dvs nu in favoare.
repet, depinde de caz, insa sunt si eu de parere ca si colegul meu lascoschi ca, bazandu-ne pe jurisprudenta instantelor, ca majoritatea aplica exercitarea autoritatii parintesti ca regula.

Daca decaderea din drepturile parintesti, avand in vedere ca este o masura mult mai restrictiva decat autoritatea parinteasca exclusiva, este o masura dispusa inaintea acordarii AP exclusive, atunci va spun sincer ca nu prea inteleg logica... Cum dispui decaderea, ca mai apoi sa acorzi AP excl, unde este inclus si un program de vizita? Nu se incepe cu masura cea mai putin restrictiva, ca mai apoi sa se ajunga, daca este cazul, la decadere?
S-a ajuns la concluzia ca violenta este un motiv temeinic pt acordarea AP exclusive. Ei bine, eu am dovedit aceasta violenta fata de copil, prin raport psihologic, si fata de mine, prin inceperea urmaririi penale pt amenintari cu moartea si ordin de protectie.
Si mi-a fost admisa in instanta cererea impotriva rezolutiei procurorului, pt abandon de familie.
Banuiesc ca n-a fost suficient...
Faptul ca nu se intereseaza de copil, a fost dovedit si acest aspect, si chiar recunoscut de tata.
Iar daca lasarea copilului in grija unei persoane total necunoscute lui, bataile incasate, nu sunt o dovada de rele tratamente aplicate minorului sau neglijente...atunci e clar ca sunt intr-o mare eroare.
In ceea ce priveste dorinta mea de a pleca impreuna cu copilul din tara, nu inteleg un aspect: se suplinesc acorduri pt Italia, Norvegia, UK, Spania, Franta...dar nu si Canada...
Sa fie Canada o tara asa de nesigura si de periculoasa pt copil? Se pare ca acolo este mai rau ca-n Afganistan, din spusele av partii adverse...

autoritatea exclusiva nu exclude programul de vizita. si nici decaderea din drepturi....ci, eventula limitarea dreptului de vizitare foarte mult si doar in prezenta celuilat parinte sau in anumite conditii ( DGASP spre ex.)
in privinta logicii, nu va contrazic , eu am incercat ddoar sa va rspund la intrebare ce viza sansele lui in calea de atac sa obtina custodia comuna.

intregul nostru drept este un sistem punitiv nu preventiv , ( adica intai sse produce evenimentul , pe urma se trage la raspundere, pe urma urmeaza restrangerea drepturilor) daca este corect sau nu e o intreaga polemica

suplinira acordului este o actiune separata. nu conteaza tara ci dovezile pe care le aduceti instantei, eu doar spuneam ca nu este un argument in favoare dvs , in opinia mea. desigur nu cunosc dosarul, luati afirmatia ca atare