Totuși sunt curios cum se definește acest principiu. Puteți defini, pe scurt, în câteva cuvinte, ce presupune această „informare”, ca principiu fundamental, în contextul general al medierii?
Nu e vorba de speculații ci de interpretarea modificărilor aduse legii medierii coroborate cu prevederile C. proc. civ.
Judecătorul „poate” realiza procedura informării, ceea ce înseamnă că nu va fi obligat să anuleze cererea în faza scrisă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile a informării ci va putea ca la primul termen de judecată, după punerea în discuția părților a acestui incident procedural să efectueze chiar el această procedură și să elibereze acel proces-verbal.
Sancțiunea anulării cererii în faza scrisă a procesului civil, conform NCPC nu are nici o legătură cu procedura informării ci cu prevederile art. 194 - 200 NCPC.
Dacă i se pune în vedere reclamantului să-și completeze cererea care are anumite lipsuri (nu neapărat lipsa procesului-verbal de informare), iar acesta nu își îndeplinește obligația, cererea este anulată și nu se aplică o amendă.
Sancțiunea amenzii se aplica sub vechiul CPC, unde nu aveam faza scrisă în care cererea poate fi anulată.
~ final discuție ~