Admitere INM 2014

mirei2012 a scris:

De ce n-ai luat c ? Nici madam GR n-a luat
Boroi spune ca stipulatia pentru altul este numita si contractul in folosul unei terte persoane

Cred că are dreptate Nono, să nu ne mai legăm de toate lucrurile și să memorăm cât mai mult, că timp mai e puțin. Și eu știam că e reală, apoi înțelesesem că ar fi aparentă, iar acum am revenit. Și am să rețin că e reală că strict pe cod așa reiese. La fel și ce am întrebat mai sus, citesc în codul de la Hamangiu asta:

„6. Spre deosebire de reglementarea anterioară, care prevedea că efectul întreruptiv
al cererii de chemare în judecată se produce şi în cazul în care instanţa sesizată nu este
competentă să o soluţioneze, art. 2539 alin. (1) adaugă la aceasta şi situaţia în care cererea
este nulă pentru lipsă de formă. Această nouă situaţie în care cererea de chemare în judecată,
deşi nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, produce totuşi efect întreruptiv
de prescripţie, nu este însă la adăpost de critică. Astfel, din redactarea alin. (1) şi (2) ale
art. 2539 NCC se desprinde ideea că, în cazul în care cererea este nulă pentru lipsă de formă,
ea întrerupe totuşi prescripţia, în timp ce, în cazul în care cererea este anulată, aceasta îşi
pierde efectul întreruptiv de prescripţie, reclamantul având în acest caz posibilitatea de a formula o nouă cerere în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii de
anulare, beneficiind în acest fel de efectul întreruptiv de prescripţie al primei cereri.
7. Potrivit art. 133 alin, (1) CPC, cererea de chemare în judecată este nulă dacă nu
cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura. Potrivit art. 191
NCPC, la acestea se va adăuga şi motivarea în fapt a cererii.
8. în cazul în care cererea de chemare în judecată este declarată nulă pentru lipsa
numelui reclamantului sau pârâtului, apreciem că aceasta nu poate avea caracterîntreruptiv
de prescripţie deoarece, pe de o parte, nu se poate stabili în favoarea cui operează întreruperea
(dacă din cerere ar lipsi numele reclamantului) ori dacă cererea este formulată
împotriva unei persoane care ar putea opune prescripţia (în cazul în care lipseşte numele
pârâtului). Trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 2542 alin. (1) NCC referitoare la persoana
căreia îi profită întreruperea, respectiv persoana căreia îi poate fi opusă prescripţia.
Efectul întreruptiv de prescripţie se produce doar în beneficiul celui de la care emană
actul întreruptiv şi poate fi opus doar celui împotriva căruia a fost îndreptat un asemenea
act. Prin urmare, lipsa din cererea de chemare în judecată a numelui reclamantului ori
pârâtului afectează efectul întreruptiv de prescripţie al acesteia, neputând fi stabilit efectul
întreruperii menţionat mai sus. în plus, cererea de chemare în judecată poate avea efect
întreruptiv de prescripţie doar dacă este formulată în contradictoriu cu o persoană care are,
potrivit legii, dreptul de a invoca prescripţia. Or, dacă nu se cunoaşte împotriva cui a fost
formulată cererea, în mod evident aceasta nu poate întrerupe prescripţia.
9. Nici cererea declarată nulă pentru lipsa obiectului nu poate avea efect de întrerupere
a cursului prescripţiei, deoarece neputând fi stabilită pretenţia, nu poate fi determinată nici
intenţia reală a titularului de a realiza ori ocroti un anumit drept subiectiv.
10. Lipsa semnăturii echivalează cu lipsa voinţei reclamantului de a formula cererea
de chemare în judecată. Prin urmare, o cerere nesemnată nu poate întrerupe prescripţia,
nefiind rezultatul voinţei titularului dreptului.
11. Nu în ultimul rând, neindicarea motivelor de fapt, prevăzută ca motiv de nulitate
a cererii de chemare în judecată potrivit noului Cod de procedură civilă, echivalează cu
neindicarea raporturilor juridice pe care s-ar întemeia pretenţia dedusă judecăţii. Nici în
acest caz nu se poate aşadar vorbi de un efect de întrerupere a prescripţiei, deoarece nu
poate fi identificat dreptul subiectiva cărui realizare ori ocrotire ar fi urmărită de reclamant.
12. Tragem concluzia că reglementarea actuală, potrivit cu care cererea de chemare în
judecată întrerupe prescripţia chiar dacă ar fi nulă pentru lipsă de formă, nu este aplicabilă,
o cerere de chemare în judecată nulă pentru lipsă de formă nefiind în concret aptă să
întrerupă prescripţia [pentru opinia contrara, a se vedea 6. Boroi, C.A. Anghelescu; op. cit
p. 319: „Considerăm câ ambele teze ale art. 2539 alin. (2) NCC nu se aplicâ şi cererii anulate
pentru vicii de formă, deoarece, dacă s-ar admite soluţia contrară, partea finala a alin. ( l )al
aceluiaşi articol ar deveni o dispoziţie legală inutilă. Aşadar, în cazul anularii cererii pentru
vicii de formă, prescripţia extinctivă se consideră întreruptă la data la care a fost introdusă
acea cerere, chiar dacă nu a fost reiterata în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive
a hotărârii de anulare"].

Deci controversă și aici.

cristian i a scris:

totul e conditionat de admiterea cererii,chiar dc o reitereaza si nu e admisa efectul e acelasi.......prescriptia nu poate fi considerata intrerupta.dc o reitereaza si e admisa prescriptia e intrerupta de la data primei cereri,in cazul asta nu are o culpa procesuala reclamantul,de asta cred ca se raporteaza la momentul initial,cel de la prima cerere ......

Uite ce zice Boroi: „Se impun însă unele sublinieri. Considerăm că ambele teze ale art. 2539
alin. (2) C.civ. nu se aplică şi cererii anulate pentru vicii de formă, deoarece, dacă
s-ar admite soluţia contrară, partea finală a alin. (1) al aceluiaşi articol ar deveni o
dispoziţie legală inutilă. Aşadar, în cazul anulării cererii pentru vicii de formă,
prescripţia extinctivă se consideră întreruptă la data la care a fost introdusă acea
cerere, chiar dacă nu a fost reiterată în termen de 6 luni de la data rămânerii
definitive a hotărârii de anulare.”

De aici înțeleg că nu mai trebuie sesizată din nou instanța pentru a opera efectul întreruptiv al primei sesizări.