Ca urmare, prevederile art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 356/2002, potrivit cărora "părţile sunt libere să stabilească, în convenţii, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligaţii băneşti", nu îngăduie decât practicarea de dobânzi limitate în raporturile civile, conform prevederilor art. 5 alin. 1 din aceeaşi lege, la posibilitatea de a depăşi dobânda legală cu cel mult 50% pe an.
Rezultă deci că nu există temei legal care să permită stabilirea, în cadrul raporturilor civile, a altor dobânzi decât a celor convenite prin contract, al căror cuantum nu poate depăşi dobânda legală decât cu cel mult 50% pe an, sau de sancţiuni constând în penalităţi de întârziere.
Art. 3. - La art. 1089 din Codul Civil se adaogă următorul aliniat:
"Clausa prin care, de mai 'nainte şi în momentul formărei unei convenţiuni alta de cât uă convenţiune comercială, se va stipula dobendă la dobendile datorite pentru un an, sau pentru mai puţin ori mai mult de un an, sau la alte venituri viitore, se va declara nulă".
~ final discuție ~