concediul de crestere a copilului

Concediul de maternitate pe o perioada de 126 de zile cuprinde doua componente:
1. Concediul pentru sarcina - de 63 de zile inainte de nastere, si
2. Concediul pentru lauzie - de 63 de zile dupa nastere.

Concediile pentru sarcina si lauzie se pot compensa intre ele, in functie de recomandarea medicului si de optiunea mamei, in asa fel incat durata minima obligatorie a concediului de lauzie sa fie de 42 de zile calendaristice (si nu 41). Acest concediu mai este denumit si concediul postnatal obligatoriu pentru ca salariata mama are obligatia sa il efectueze dupa nastere, pentru protectia sanatatii sale si a copilului.

Dupa ce revine la munca, daca mama are o activitate care prezinta riscuri pentru sanatatea sau sa ori cu repercusiuni asupra alaptarii, angajatorul este obligat sa ii modifice in mod corespunzator conditiile si/sau orarul de munca ori, daca nu este posibil, sa o repartizeze la alt loc de munca fara riscuri.
In cazul in care angajatorul, din motive justificate in mod obiectiv, nu poate sa indeplineasca obligatia legii, mama va avea dreptul la concediu de risc maternal, dupa data revenirii din concediul postnatal obligatoriu, si numai daca nu solicita concediul pentru cresterea copilului.
Concediul de risc maternal se poate acorda, in intregime sau fractionat, pe o perioada ce nu poate depasi 120 de zile, neputandu-se acorda dupa ce copilul a implinit sase luni.

Angajatorii mai sunt obligati sa acorde salariatelor care alapteaza, in cursul programului de lucru, doua pauze pentru alaptare de cate o ora fiecare, pana la implinirea varstei de un an a copilului.
In aceste pauze se include si timpul necesar deplasarii dus-intors de la locul in care se afla copilul.

La cererea mamei, pauzele pentru alaptare pot fi inlocuite cu reducerea duratei normale a timpului de munca, cu doua ore zilnic, fara sa fie diminuate veniturile salariale.