avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 650 soluții astăzi
Forum Discuţii diverse Discuţia la modă Adolescentul. Cum comunicam cu acesta? Cata libertate ...
Discuție deschisă în Discuţia la modă

Adolescentul. Cum comunicam cu acesta? Cata libertate ii acordam?

Dorinta de-a gasi o cale de comunicare cu fiul meu, m-a facut sa citesc nenumarate articole, sa discut cu nenumarate persoane ( unele specializate), de aici si decizia de a deschide acest topic, pt a afla parerea persoanelor care au un adolescent. Cum va descurcati cu “crizele” adolescentului dvs, cum comunicati cu acesta, cata libertate ii acordati? Se stie ca meseria de parinte este cea mai grea din lume, asa ca profit de posibilitatea comunicarii pe cale virtuala, facand un schimb de experienta cu dvs, asa ca orice sfat este bine venit.

Am ajuns la concluzia ca unul dintre motivele conflictuale, ar putea sa fie dereglarile hormonale, stiindu-se ca adolescentul este in perioada de crestere. Al doilea motiv ar putea sa fie impunerea respectarii regulilor casei. Reguli care ne-au asigurat din totdeauna linistea familiei noastre. Al treilea motiv ar putea sa fie libertatea de-al lasa sa decida el, ceea ce este bine sau nu, ma gandesc ca fiind vorba de un baiat de aproape 17 ani, ce ar putea el sa stie?

Stiu clar ca nu pot raporta comportamentul lui de acum, la comportamentul meu, care l-am avut la varsta lui, timpurile sunt total schimbate si pot spune ca sunt schimbate in rau. Daca la generatia mea intalneai respect si intelegere, ei bine la generatia din zilele noastre nu se poate vorbi despre asa ceva, nu generalizez, dar in mare parte asa este.

Intrebarile mele sunt:
1. In cazul in care stabiliti sa se intoarca acasa la o anumita ora, iar el frecvent intarzie, cum procedati?
2. In cazul in care zilnic, pleaca foarte tarziu din casa, spre scoala, cum il convingeti sa plece la o anumita ora?
3. In cazul in care il rugati un anumit lucru, iar el de fiecare data spune "2 secunde", dar nici macar dupa 10-15 min nu se duce sa faca, ce atitudine aveti fata de el?
4. Am avut situatii de genul " de ce parintii lui cutare il lasa, iar voi pe mine nu?" Cu ce argumente ii demonstrati ca pt el este bine asa cum credeti dvs?
5. In cazul greselilor repetate, cum il pedepsiti? Parola laptop, interzicere sa iasa pe afara...
6. De exemplu discutati cu el, iar el va ignora pur si simplu, cum il faceti sa asculte?
7. In discutile cu el, il auziti deseori spunand " ce stii tu...nu cred ca intelegi tu...habar nu ai de nimic...degeaba iti explic". Toate aceste comentarii imi par jignitoare. Dupa ce comenteaza aceste lucruri, mai continuati sa vorbiti cu el?
8. "Bani de buzunar", ii dati zilnic, sau ii castiga din activitatile lui care le presteaza contra cost?
9. Din banii stransi, realizati ca ii cheltuie pe energizante sau coca-cola, bauturi racoritoare foarte toxice, cum faceti, nu ii mai dati bani sau il lasati sa decida singur daca ii fac bine sau nu?
10. Curatenia in camera lui, considerati ca este responsabilitatea lui sau ii faceti dvs?
11. Intr-o discutie, trebuie sa aibe ultimul cuvant, mormaind sau comentand aiurea fara sa tina cont ca poate jigneste. Treceti peste acest lucru, considerand ceva nevinovat sau nu ii mai vorbiti?

Indraznesc sa va rog sa veniti cu argumente care dvs, le-ati pus in practica si au dat roade cu adolescentii dvs. La prima vedere intrebarile mele par copilaresti, ei bine, intamplandu-se destul de des, pot spune ca linistea familiei mele este afectata. Va multumesc!
Cel mai recent răspuns: gmancila , utilizator 13:39, 31 Octombrie 2013
Daca se tine de scoala si de carte, ce mai vreti?
Cum ati vrea sa reactioneze daca primeste cadouri fara sa le ceara?
Cum sa reactioneze daca ceea ce isi doreste nu e inteles si acceptat de dv.?
El este fiul parintilor lui, nu uitati asta si, daca credeti ca ati fost adolescenti mai buni decat el, eu zic ca va inselati. Pe noi si pe parintii nostri ne mai tinea frica de pedeapsa fizica. Asta nu se mai poarta acum, nu mai e modern sa-ti bati copiii. N-o fi, dar ma tem sa nu se-ntoarca foaia..... In fine!

Nu mi-o luati in nume de rau, nu stiu sa dau sfaturi. Sunt acum la a treia generatie de adolescenti.
Eu insami am fost o adolescenta potential rebela, daca taica-meu nu m-ar fi batut la prima abatere de a fi la ora 10 in casa. Cand am "scapat" de napasta numai un noroc chior m-a facut sa nu ajung o "nima-n-lume".
Eu nu l-am batut pe fiul meu daca a intarziat, dar casa mea se transformase intr-o mica gara a carei usa de la intrare era o simpla formalitate, transformandu-ne caminul familiei intr-un loc de trecere al prietenilor lui care intrau in camera lui la orice ora din zi si din noapte fara alegere, iar el, la randul lui, a umblat cu politia dupa nepotul meu care isi luase libertatea de a petrece o saptamana la o colega ai carei parinti plecasera in concediu, fara sa anunte.
Modalitatile de manifestare sunt diferite numai prin conditiile create. Acum nu mai e la moda sa-ti bati copilul pentru ca te-ar incrimina toata lumea in par si nici n-ai obtine decat un comportament de forma fara continut.
In fond copilul, adolescentul, ar face tot ce vrea el si daca are la dispozitie 1 ora in loc de 10, si daca n-are bani in buzunar, dar si daca are sute de lei de dat pe te miri-ce.

Venitul mintii la cap se va petrece atunci si numai atunci cand fie isi va asuma niste responsabilitati pe care vrand-nevrand va trebui sa si le duca in spinare fara a putea fi ajutat din alta parte, fie daca ii va cadea pe cap vreo asemenea responsabilitate si nu va avea incotro.

Cred ca, inainte de a vedea lucrurile de suprafata, ar trebui sa va puneti dv. in locul lui, dar sa traiti clipa cu adevarat si sa vedeti care din trasaturile de caracter ale parintilor transferate copilului naste conflictul. Poate ca il veti intelege mai bine.

Si foarte important, extrem de important este sa ierarhizati elementele de comportament sau....nu stiu cum sa le spun. Daca vrea sa stea mai mult pe-afara asta oricum este secundar rezultatelor de la scoala.
Sigur, nu puteti ingadui obraznicii, dar cred ca atat momentul, cat si tonul dv. le cauzeaza.

Nu stiu sa dau sfaturi, dar stiu ca eu insami, fiul meu si acum copiii lui ne-am maturizat, ne-am schimbat numai si numai pe seama unor reale responsabilitati. Copilul dv. si-a asumat responsabilitatea de a fi un elev bun, poate chiar foarte bun. E o situatie care se mentine in limite normale? Pai atunci ce mai vreti?
Ultima modificare: Luni, 28 Octombrie 2013
elga50, moderator
Dna. Elga, va multumesc foarte mult pt raspunsul dvs. :vishenka:

Ati spus: “Daca se tine de scoala si de carte, ce mai vreti?”. Ei bine de aici pleaca greseala noastra( asa gandim noi ca parinti), de fiecare data cand gresea, atuul lui a fost scoala, cand vroia sa obtina ceva, enumera notele, atunci noi efectiv ii treceam cu vederea totul, desi poate o pedeapsa data la timpul ei, ar fi schimbat multe, cred eu. Asta nu inseamna ca atunci cand am fost la limita nu l-am pedepsit, anume parola la laptop, iesit afara…nu sunt un parinte perfect si recunosc ca am si gresit. Greseli care la acel moment le-am clarificat cu el. L-am incurajat mereu sa isi faca prieteni, sa ii invite acasa, eventual sa iasa in oras cu ei, dar nu este un tip sociabil, ma supara mult cand spune ca nu iese cu nicio fata la plimbare, pt ca nu le “suporta cat sunt de proaste”, asta pt ca el este cel mai bun din clasa. Pt ca timpul liber nu socializa cu nimeni, l-am incurajat sa isi deschida cont pe fb, asa a inceput sa socializeze cu fete si baieti, desi stiu ca fb “ dauneaza grav sanatatii”, vad ca inca nu a devenit o obsesie de-a sta numai pe fb. In schimb sta in permanenta pe laptop, desi avem intelegerea pt doua ore, el uita acest lucru. Uneori merg sa ii spun ca a stat totusi prea mult, de abia atunci iese la un fotbal.

Am cautat mereu sa nu raportam comportamentul lui la vremurile noastre, pt ca diferenta este enorma. Sotul ii mai spune uneori “ eu cu mama nu ma comportam asa”, ii argumenteaza, dar efectiv ignora totul, uneori cu o privire rautacioasa. Multe din iesirile lui, nu le regasim in comportamnetul nostru de parinte, deci nu exista copy/paste, atunci de unde aceste rautati.

Am zis mereu sa il lasam sa se de-a “cu capul de pargul de sus”, dar asta inseamna sa nu manance cele trei mese pe zi, sa nu faca niciun fel de curatenie la el, sa nu il trimit nici macar cu gunoiul, deci nimic, sa mearga la scoala si sa joace pe laptop. Am incercat si asa, dar cand stii ca l-ai invatat o groaza de lucruri si le-ai explicat de 10 de ori, ei bine dupa aproape o saptamana incercam sa vorbesc cu el, nu sa il cicalesc, ci sa discutam concret despre saptamana trecuta, in care nu a facut nimic, se uita…recunoaste pe alocuri, dar in final nu schimba nimic.

Am sa incerc in discutiile viitoare sa urmez sfatul dvs…”inainte de a vedea lucrurile de suprafata, ar trebui sa va puneti dv. in locul lui”.

Spuneti “sigur, nu puteti ingadui obraznicii, dar cred ca atat momentul, cat si tonul dv. le cauzeaza”. Ultima lui rautate a fost ieri dimineata, cand l-a sunat pe tatal sau la serviciu sa ii spuna ca nu se duce la scoala pt ca il doare piciorul, eu deja ii spusesem ca nu are motiv sa stea acasa. Nu am stiu cum a decurs discutia lor, dar am primit mesaj de la sot, ca nu stie ce are telefonul baiatului de nu raspunde…l-am intrebat pe baiat ce sa intamplat de sa interrupt telefonul, la care foarte apasat mi-a spus “eu i-am inchis telefonul si l-am dat pe mod avion, pt ca nu ma asculta”. Nu am zis nimic, pt ca ar fi insemnat o cearta cu el, l-am intrebat daca noi vreodata i-am inchis telefonul si drept pedeapsa, i-am spus ca nu va lua telefonul la scoala, normal ca nu ia convenit, dar si-a luat telefonul cel vechi, deci nu stiu cat ia pasat. Seara, am incercat sa discutam cu el, a recunoscut ca ii pare rau, dar asta doar dupa ce sotul l-a intrebat daca a procedat bine.

A nu se intelege ca doresc un copil perfect, pt ca nici noi nu suntem perfecti ca si parinti, dar macar incercam sa ne dam interesul de-al face sa inteleaga ca in viata, comportamentul este la fel de important precum este scoala. Poate eu exagerez, dar aceste mici neintelegeri, imi par rautati din partea lui.

Ultima modificare: Marți, 29 Octombrie 2013
gmancila, utilizator
Sunt si eu in plina experienta de solutionare a unor astfel de probleme.
Inainte de a le rezolva, am incercat sa gasesc algoritmul ideal de solutionare a lor.

Ca urmare:

1. Am citit carti de specialitate.Dupa ce am citit cateva, am constatat ca ori subiectul descris nu era identic, ori caracterul copilului nu era, ori circumstantele externe si interne familiale nu erau.

2. Mi-am analizat propria experienta de copil.

In primul rand experientele negative, ce uram cel mai mult ca si copil, incat le am in memorie si acum.
Dar nu se mai potriveau conditiile din jur, conceptiile sociale, copiii nu mai sunt la fel ca acum 30 de ani ca tipologie.

3. Am discutat cu oameni din jur care au copii.

M-am umplut in general de sfaturi cu \" bataia sfanta\" si teorii ieftine cu pedepse compensatorii.

Concluzie:
1. Fiecare copil este unic. Ceea ce merge la unul, are efect contrar la altul.

2. Nu exista un algoritm de rezolvare a situatiilor ci o infinitate de rezolvari, tipice fiecarui caz.

3. Este foarte importanta experienta si teoriile altora, pentru a extrage idei si concluzii, dar gasirea si utilizarea unei solutii reale finale iti apartine in totalitate.

4. Ceea ce se poate lesne constata citind mesajele anterioare.



Solutiile pe care le utilizez se regasesc in mare parte intre cele prezentate anterior.
Restul pot spune ca reprezinta lectii pentru mine, pe care le voi utiliza in viitor, fapt pentru care multumesc personal celor care participa la discutie.

As vrea in cazul asta sa mentionez cateva principii, pe care le-am invatat si care consider eu ca trebuie respectate in rezolvarea relatiei pe care o avem cu copiii nostri.

1. Pedeapsa fizica, ca si cea verbala, sunt nu neaparat interzise, ci mai rau, ineficiente si amplificatoare in viitor a problemelor.

Daca l-am 'urecheat\" cand era mic, pentru ca lipsea la prima ora, ulterior, la liceu lipsea doar ca sa imi demonstreze ca nu am ce sa ii mai fac. Nu mai puteam sa il \"urechez\" asa ca am trebuit sa utilizez o alta metoda, pozitiva. Am negociat la serviciu (ceea ce ma costa...pe mine, nu pe el) si il duc personal cu masina la scoala. Copilul meu e bucuros ca nu mai merge pe jos, si mandru ca il duce tatal la poarta scolii, ca si pe alti copii.

2. Nu este indicata utilizarea constrangerilor (daca nu faci tema, iti tai televizorul).

Este mult mai indicata metoda cointeresarii (daca iti faci tema, mergem la Mac, asa cum iti promisesem acum 3 zile, in caz contrar promisiunea se sterge)

3. Nu cereti unui copil, fie si de 17 ani, sa gandeasca precum dvs. la 30-40.

Deci nici sa inteleaga de ce trebuie sa respecte reguli, la ce mare folos va avea ca le respecta, sau ce viitor luminos/intunecat il va astepta.
Il va durea fix in cot.

Cand analizati situatia, ganditi asa cum ganditi dvs. la x zeci ani, dar obligatoriu si cum gandeste el la 17 ani.
Veti constata cu surprindere ca, concluziile sunt de cele mai multe ori antagonice. Solutia va fi fara exceptie, una de compromis.

4. Cand stabiliti o masura, ganditi-va nu numai la ce bine va fi ptr. dvs. (sunt mandru fata de vecini,... ce copil cuminte o sa am, si cu note bune) ci la ce ii va folosi lui (daca tata ma convingea cand eram mic, as fi invatat ce trebuia, si acum nu eram operator in domeniul...- adica somer prin definitie, ci inginer in domeniul ... unde as fi fost realizat si cu perspective)

5. Intotdeauna ganditi-va ca aveti datoria sa ajutati [u]un om sa devina om, nu construiti un manechin care sa reflecte propria dvs. conceptie despre dvs. si sa va reprezinte.

Un om va avea proprile lui aspiratii, conceptii, trairi, personalitate, unice fata de restul indivizilor care constituie o societate., inclusiv fata de dvs.

Un manechin va fi frumos, destept, sclipitor, asa cum l-ati creat dvs. Dar individul unde e ?
Ultima modificare: Miercuri, 30 Octombrie 2013
vlad nicolae, moderator
Dl. Vlad, va multumesc foarte mult pt raspuns :bow: , vad ca nu am primit alerta pe email pt acest post, pt a raspunde. Foarte interesant ce ati scris, cateva din cele scrise de dvs, deja fac parte din obiectivul meu. Nu imi doresc decat sa il fac sa inteleaga ca un asemenea comportament nu ii face bine in viitor.

Am sa postez un articol foarte bun, privind furia adolescentului si implicita a parintelui.

[ link extern ] /


M-as bucura sa mai participe si alti forumisti la acest topic. :hugall:
Dl. Vlad, va multumesc.

1. Din articolele de specialitate, am cules decat informatiile care se pliau pe problemele mele de comunicare cu copilul.
2. Experienta mea de adolescenta, difera enorm fata de timpurile care le traiesc acum acesti copii, ei sunt din era “modernista”, unde bunul simt a disparut (sunt si exceptii), deci experienta mea de copil, mi-a ajutat decat sa stiu cand minte sau face o prostie.
3. De la cei din jur nu poti aplica tot ce iti spun, culegi si analizezi daca iti este bun sfatul, pt ca unii, ma refer la rude, m-au sfatuit exact acele lucruri care ei nu au fost capabili sa le aplice pt proprii lor copii.
Concluzile dvs, enuntate le gandesc la fel.

Analizand principiile enumerate de dvs, pot spune urmatorele:
1. “Pedeapsa fizica, ca si cea verbala, sunt nu neaparat interzise, ci mai rau, ineficiente si amplificatoare in viitor a problemelor.” --- ineficienta pedepselor, am simtit-o pe pielea mea, dar am cautat de fiecare data sa lamuresc cu el acele aspecte, sperand intr-o schimbare, care uneori a dat roade. In clasele mici il duceam cu masina la scoala, acum nu mai este posibil acest lucru.

2. “Nu este indicata utilizarea constrangerilor.” --- sincer in acest moment asta functioneaza la el, ca exemplu va spun ca dorea sa renunte la cursul de italiana( suplimentar pe langa scoala), doar pt ca merge foarte mult pana la aceea scoala, atunci am spus, sunt de accord cu tine, dar trebuie sa renunti la ceva…am enumerat, iphone, laptop si bicicleta. A fost mirat, a zambit ironic, iar cand sa intors de la scoala, super fericit, multumit ca sa dus pt ca a avut o discutie interesanta cu profesoara de italiana, care l-a declarat cel mai bun la acel curs, urmand in decembrie sa de-a examen pt a promova anul II( anul I, nu l-a facut pt ca deja vorbeste), iar la anul in vara obtinand promovarea anului III.

“Este mult mai indicata metoda cointeresarii “ --- of, dureaza foarte putin, este receptiv la informatie, comunicativ pana isi vada interesele , pe urma gaseste o cale mult mai usoara sa le obtina, mai ales ca eu nu prea i-am refuzat dorintele.

3. “Nu cereti unui copil, fie si de 17 ani, sa gandeasca precum dvs. la 30-40”. ---exclus acest aspect, intodeauna am raportat totul la varsta lui, la dorintele lui. Regulile casei, sa stiti ca la mine in familie au creat armonie si da am considerat firesc sa facem si compromisuri, care el le-a considerat favoruri incercand sa le obtina de fiecare data.

4.” Cand stabiliti o masura, ganditi-va nu numai la ce bine va fi ptr. dvs, ci la ce ii va folosi lui “. --- poate am fost putin absurda cu scoala si l-am verificat mereu, dar faptul ca a mers foarte bine, ma gandesc ca poate nu am gresit. Acum acele lucruri la care am insistat ii folosesc, in rest nu stiu sa fi inceput vreo activitate care sa ii displaca. De multe ori ma gandeam la ce ii foloseste atata invatatura cand lucrurile merg atat de prost in sistemul nostru.

5. “Intotdeauna ganditi-va ca aveti datoria sa ajutati un om sa devina om”. --- pentru asta am si deschis acest topic. Sunt constienta ca nu pot fi perfecta ca si parinte, am gresit uneori, iar acum caut solutii de comunicare.

“Dar individul unde e ?” ---are o personalitate puternica, este iubit si respectat, acasa face el contra, pot spune ca nu este afectat de lipsa de comunicare dintre noi 3. De asemenea sunt constienta ca nu poate fi perfect, cum nici eu nu sunt, dar macar sa incercam sa comunicam, sa ne intelegem reciproc.

~ final discuție ~

Alte discuții în legătură

Bună ziua. as dori sa va impartasesc următoarea experienta ... Catalinaloghin Catalinaloghin Bună ziua. As dori sa va impartasesc următoarea experienta trăită de mine în ultima vreme pentru ca simt ca este un abuz. În data de 08.01.2024 mi am ... (vezi toată discuția)
Dreptul elevului , al copilului in societate marcela72 marcela72 Am si eu urmatoarea problema : fetita mea cea mica ( 11ani ) , are un coleg care o tot plesneste , cand m-am dus la scoala sa-l intreb de ce face acest ... (vezi toată discuția)
Fiica mea abuzata psihic de tatal vitreg floralin floralin buna dimineata.am si eu o problema legata de fica mea din prima casatorie care are 15 ani si de vreo2 ani nu se mai intelege cu actualul tata vitreg cea ce a ... (vezi toată discuția)