Divort cu minor in desfasurare; tatal imi interzice sa duc copilul la bunici

Asta este, din păcate, realitatea. Părinţii nerezidenţi au o sumedenie de drepturi, iar când e vorba de obligaţii, pe care legea chiar le prevede, acestea sunt ignorate atât de ei, caâ şi de autorităţi.
Este bine să nu-i daţi ocazia să vă tracaseze suplimentar, este un traumatism suficient intervenţia chirurgicală la care vă supuneţi, aveţi nevoie de siguranţă şi linişte sufletească pentru recuperare.
Aşa că o scurtă perioadă poate veni mama dvs. să vă ajute la Bucureşti- ianuarie-februarie este o perioadă mai slabă pentru anumite afaceri- apoi mergeţi împreună la Bacău.

Ar trebui sa reevaluati posibilitatile. Copilului ii este mai bine langa dv decat langa bunici. Avand in vedere faptul ca locuiti in orase diferite, nu e indicat sa luati copila de la gradinita la care merge, sa o integrati in lt copectiv pt 6 luni, apoi sa o rupeti si de colectivul ala. Vorbiti cu printii. Nu e obligatoriu sa vina amandoi sa stea cu dv., o pot face pe rand, ocupandu-se de afacerea lor tot pe rand. Sau va pot sustine financiar sa va gasiti o bona care sa va ajute.

Varianta care sa nu va creeze probleme ar fi aceea de a merge cu copilul la bunici.
Daca domiciliul minorului este stabilit la o adresa in prezent se considera ca acolo trebuie sa locuiasca.
Schimbarea domiciliului in fapt poate general probleme.
Nu stiu daca ar exista riscul sa pierdeti custodia copilului dar in caz de proces este greu de estimat ceea ce ar iesi.

Mai depinde si daca va deschide el proces deoarece tatii nu prea consuma bani pe procese.
Daca el nu deschide proces in mod normal nu ar trebui sa existe probleme.

Buna ziua domnule avocat!

Exact aspectul financiar il intereseaza pe viitorul meu fost sot. Nu doreste sa plateasca pensie alimentara/de intretinere. De altfel, in aprilie, acest an, incercand sa finalizez divortul prin interediul unui notar, a precizat ca e de accord cu divortul, nu si cu pensia de intretinere, solicitand test de paternitate. In decurs de o saptamana dupa acest incident a parasit orasul pentru aproximativ 4,5 luni, timp in care nici macar nu a mimat un minim interes fata de copil, iar daca eu nu il informam, din proprie initiativa, cu aspecte legate de ceea ce se mai petrecea cu fiica noastra nu dadea nici macar un telefon sa afle ceva in legatura cu ea. De altfel asa a procedat inca de pe vremea cand eram inca impreuna. Pleca si pur simplu nu ii pasa. Brusc, de o luna de zile si-a amintit de copil. Brusc vrea sa petreaca timp cu ea.

Ma ingrijoreaza faptul ca imi lasa fetita pe mana unei necunoscute, necunoscuta despre care nu am referinte, necunoscuta careia, nu stiu prin ce metode, i se permite sa o ia de la gradinita, iar eu aflu de la ingrijitoare ca a luat-o o "domnisoara blonda". Mama mea, eu fiind in imposibilitatea de a ma deplasa cu ea spre si de la gradinita, face pur si simplu de paza in fata gradinitei ca sa o poata lua acasa. mi se pare pur si simplu revoltator!

Am apelat deja la serviciile unui avocat, insa socurile acestea emotionale pe care mi le da avocatul ma pun serios pe ganduri. Cum este posibil ca o instanta, o institutie menita sa protejeze drepturile copilului, in Romania, sa accorde custodie, fie ea si temporara, unui "tata" care, in mod constient, pune viata copilului in pericol? Repet, e un copil cu handicap, dependent de cortizon si bronho-dilatatoare, cu un regim de viata destul de restrictiv, ce trebuie urmarit in permanenta! Sub "supravegherea tatalui, pentru 2 ore, intr-o zi, si-a taiat parul. Ma gandesc ca se putea intampla ceva mult mai grav. o ia cu masina, o pune pe locul din fata, fara centura de siguranta si fumeaza tigara dupa tigara in nasul copilului, in conditiile in care, chiar si pentru un copil normal, fumul de tigara este extrem de daunator.

Nu apelez la parintii mei pentru ca vreau sa ma duc sa ma distrez si sa ignor copilul, apelez la ei pentru ca m-au ajutat cu ea inca din prima ei zi de viata. O iubesc nespus si ea ii iubeste pe ei. Si-a petrecut vacantele la ei in mod regulat. Nu este vorba ca nu as putea angaja o bona, o am deja, dar si bona e la program, iar eu am de facut recuperare 5 zile din 7, 6-7 ore pe zi. Am dureri, motiv pentru care iau analgezice destul de puternice. Am nevoie de ajutor pana si sa ma spal. Sunt dezamagita de intreg sistemul asta! Sunt dezamagita ca eu trebuie sa fac dovezi peste dovezi si am obligatii peste obligatii si un individ ca el are doar drepturi. E injositor si incorect.

In primul rand, imi pare rau de suferinta fizica prin care treceti.
Apoi, va sugerez sa incercati sa va detasati emotional.
Nu ati specificat daca divortul s-a finalizat sau nu, nici daca aveti autoritate parinteasca comuna sau unica, nici daca exista vreun program de vizita.