Expertiza in Noul cod de procedura penala aprobat prin Legea nr. 135/ 2010, in vigoare incepand cu data de 01.02.2014

CAPITOLUL VII
Expertiza
ART. 172
Dispunerea efectuării expertizei
(1) Efectuarea unei expertize se dispune când pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte sau împrejurări ce prezintă importantă pentru aflarea adevărului în cauză este necesară si opinia unui expert.
(2) Expertiza se dispune, în conditiile art. 100, la cerere sau din oficiu, de către organul de urmărire penală, prin ordonantă motivată, iar în cursul judecătii se dispune de către instantă, prin încheiere motivată.
(3) Cererea de efectuare a expertizei trebuie formulată în scris, cu indicarea faptelor si împrejurărilor supuse evaluării si a obiectivelor care trebuie lămurite de expert.
(4) Expertiza poate fi efectuată de experti oficiali din laboratoare sau institutii de specialitate ori de experti independenti autorizati din tară sau din străinătate, în conditiile legii. Specialistii care functionează în cadrul organelor judiciare sunt asimilati expertilor oficiali.
(5) Expertiza medico-legală se efectuează în cadrul institutiilor medico-legale. La efectuarea expertizei pot participa experti independenti autorizati, numiti la solicitarea părtilor sau subiectilor procesuali principali.
(6) Ordonanta organului de urmărire penală sau încheierea instantei prin care se dispune efectuarea expertizei trebuie să indice faptele sau împrejurările pe care expertul trebuie să le constate, clarifice úi evalueze, obiectivele la care trebuie să răspundă, termenul în care trebuie efectuată expertiza, precum si institutia ori expertii desemnati.
(7) În domeniile strict specializate, dacă pentru întelegerea probelor sunt necesare anumite cunostinte specifice sau alte asemenea cunostinte, instanta sau organul de urmărire penală poate solicita opinia unor specialisti. Dispozitiile relative la audierea martorului sunt aplicabile în mod corespunzător.
ART. 173
Numirea expertului
(1) Expertul este numit prin ordonanta organului de urmărire penală sau prin încheierea instantei.
(2) Organul de urmărire penală sau instanta desemnează, de regulă, un singur expert, cu exceptia situatiilor în care, ca urmare a complexitătii expertizei, sunt necesare cunostinte specializate din discipline distincte, situatie în care desemnează 2 sau mai multi experti.
(3) Când expertiza urmează să fie efectuată de o institutie medico-legală, de un institut sau laborator de specialitate, desemnarea unuia sau a mai multor experti se face de către acea institutie, potrivit legii.
(4) Părtile si subiectii procesuali principali au dreptul să solicite ca la efectuarea expertizei să participe un expert recomandat de acestea. În cazul în care expertiza este dispusă de instantă, procurorul poate solicita ca un expert recomandat de acesta să participe la efectuarea expertizei.
(5) Expertul, institutia medico-legală, institutul sau laboratorul de specialitate, la cererea expertului, poate solicita, atunci când consideră necesar, participarea specialistilor de la alte institutii sau avizul acestora.
(6) Institutia medico-legală, institutul sau laboratorul de specialitate comunică organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei numele expertilor desemnati.
ART. 174
Incompatibilitatea expertului
(1) Persoana aflată în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 64 nu poate fi desemnată ca expert, iar în cazul în care a fost desemnată, hotărârea judecătorească nu se poate întemeia pe constatările úi concluziile acesteia. Motivul de incompatibilitate trebuie dovedit de cel ce îl invocă.
(2) Nu poate fi desemnată ca expert persoana care a avut această calitate în aceeasi cauză, cu exceptia situatiei în care aceasta este recomandată de părti sau de procuror.
(3) Nu poate fi desemnată ca expert recomandat de părti în aceeasi cauză o persoană care functionează în cadrul aceleiasi institutii medico-legale, institut sau laborator de specialitate cu expertul desemnat de conducerea institutiei respective la solicitarea organului judiciar.
(4) Dispozitiile art. 66 - 68 se aplică în mod corespunzător.
ART. 175
Drepturile si obligatiile expertului
(1) Expertul are dreptul de a refuza efectuarea expertizei pentru aceleasi motive pentru care martorul poate refuza depunerea mărturiei.
(2) Expertul are dreptul să ia cunostintă de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei.
(3) Expertul poate cere lămuriri organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei cu privire la anumite fapte ori împrejurări ale cauzei ce trebuie evaluate.
(4) Expertul poate cere lămuriri părtilor si subiectilor procesuali principali, cu încuviintarea si în conditiile stabilite de organele judiciare.
(5) Expertul are dreptul la un onorariu pentru activitatea depusă în vederea efectuării expertizei, pentru cheltuielile pe care ar trebui să le suporte sau le-a suportat pentru efectuarea expertizei. Cuantumul onorariului este stabilit de către organele judiciare în functie de natura si complexitatea cauzei si de cheltuielile suportate sau care urmează a fi suportate de către expert. Dacă expertiza este efectuată de institutia medico-legală ori institutul sau laboratorul de specialitate, costul expertizei este stabilit în conditiile prevăzute de legea specială.
(6) Expertul poate beneficia si de măsuri de protectie, în conditiile prevăzute la art. 125.
(7) Expertul are obligatia de a se prezenta în fata organelor de urmărire penală sau a instantei de judecată ori de câte ori este chemat si de a-si întocmi raportul de expertiză cu respectarea termenului-limită stabilit în ordonanta organului de urmărire penală sau în încheierea instantei. Termenul-limită din ordonantă sau încheiere poate fi prelungit, la cererea expertului, pentru motive întemeiate, fără ca prelungirea totală acordată să fie mai mare de 6 luni.
(8) Întârzierea sau refuzul nejustificat de efectuare a expertizei atrage aplicarea unei amenzi judiciare, precum si răspunderea civilă a expertului sau a institutiei desemnate să o efectueze pentru prejudiciile cauzate.
ART. 176
Înlocuirea expertului
(1) Expertul poate fi înlocuit dacă refuză sau, în mod nejustificat, nu finalizează raportul de expertiză până la termenul fixat.
(2) Înlocuirea se dispune prin ordonantă de către organul de urmărire penală sau prin încheiere de către instantă, după citarea expertului, si se comunică asociatiei sau corpului profesional de care apartine acesta.
(3) Expertul este, de asemenea, înlocuit când este admisă declaratia sa de abtinere sau cererea de recuzare ori în cazul în care se află în imposibilitate obiectivă de a efectua sau finaliza expertiza.
(4) Expertul înlocuit trebuie, sub sanctiunea prevăzută la art. 283 alin. (4), să pună de îndată la dispozitia organului judiciar toate actele sau obiectele încredintate, precum si observatiile cu privire la activitătile desfăsurate până la momentul înlocuirii sale.
ART. 177
Procedura efectuării expertizei
(1) Organul de urmărire penală sau instanta de judecată, când dispune efectuarea unei expertize, fixează un termen la care sunt chemate părtile, subiectii procesuali principali, precum si expertul, dacă acesta a fost desemnat.
(2) La termenul fixat se aduce la cunostinta procurorului, a părtilor, a subiectilor procesuali principali si a expertului obiectul expertizei si întrebările la care expertul trebuie să răspundă si li se pune în vedere că au dreptul să facă observatii cu privire la aceste întrebări si că pot cere modificarea sau completarea lor. De asemenea, după caz, sunt indicate expertului obiectele pe care urmează să le analizeze.
(3) Expertul este înstiintat cu privire la faptul că are obligatia de a analiza obiectul expertizei, de a indica cu exactitate orice observatie sau constatare si de a expune o opinie impartială cu privire la faptele sau împrejurările evaluate, în conformitate cu regulile stiintei si expertizei profesionale.
(4) Părtile si subiectii procesuali principali sunt încunostintati că au dreptul să ceară numirea câte unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care să participe la efectuarea expertizei.
(5) După examinarea obiectiilor si cererilor făcute de părti, de subiectii procesuali principali si expert, organul de urmărire penală sau instanta de judecată pune în vedere expertului termenul în care urmează a fi efectuată expertiza, încunostintându-l totodată dacă la efectuarea acesteia urmează să participe părtile sau subiectii procesuali principali.
(6) Atunci când expertiza urmează să fie efectuată de o institutie medico-legală, de un laborator de expertiză criminalistică sau de orice institut de specialitate, sunt aplicabile dispozitiile art. 173 alin. (3), nefiind necesară prezenta expertului în fata organului judiciar.
ART. 178
Raportul de expertiză
(1) După efectuarea expertizei, constatările, clarificările, evaluările si opinia expertului sunt consemnate într-un raport.
(2) Când sunt mai multi experti se întocmeste un singur raport de expertiză. Opiniile separate se motivează în acelasi raport.
(3) Raportul de expertiză se depune la organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei.
(4) Raportul de expertiză cuprinde:
a) partea introductivă, în care se arată organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei, data când s-a dispus efectuarea acesteia, numele si prenumele expertului, obiectivele la care expertul urmează să răspundă, data la care a fost
efectuată, materialul pe baza căruia expertiza a fost efectuată, dovada încunostintării părtilor, dacă au participat la aceasta si au dat explicatii în cursul expertizei, data întocmirii raportului de expertiză;
b) partea expozitivă, prin care sunt descrise operatiile de efectuare a expertizei, a metodele, programele si echipamentele utilizate;
c) concluziile, prin care se răspunde la obiectivele stabilite de organele judiciare, precum si orice alte precizări si constatări rezultate din efectuarea expertizei, în legătură cu obiectivele expertizei.
(5) În situatia în care expertiza a fost efectuată în lipsa părtilor ori a subiectilor procesuali principali, acestia sau avocatul lor sunt încunostintati cu privire la întocmirea raportului de expertiză si cu privire la dreptul la studierea raportului.
ART. 179
Audierea expertului
(1) În cursul urmăririi penale sau al judecătii, expertul poate fi audiat de organul de urmărire penală sau de instantă, la cererea procurorului, a părtilor, a subiectilor procesuali principali sau din oficiu, dacă organul judiciar apreciază că audierea este necesară pentru lămurirea constatărilor sau concluziilor expertului.
(2) Dacă expertiza a fost efectuată de o institutie medico-legală, institut sau laborator de specialitate, institutia va desemna un expert, dintre persoanele care au participat la efectuarea expertizei, ce urmează a fi audiat de către organul de urmărire penală sau de instantă.
(3) Audierea expertului se efectuează potrivit dispozitiilor privitoare la audierea martorilor.
ART. 180
Suplimentul de expertiză
(1) Când organul de urmărire penală sau instanta constată, la cerere sau din oficiu, că expertiza nu este completă, iar această deficientă nu poate fi suplinită prin audierea expertului, dispune efectuarea unui supliment de expertiză de către acelasi expert. Când nu este posibilă desemnarea aceluiasi expert, se dispune efectuarea unei alte expertize de către un alt expert.
(2) Când expertiza a fost efectuată în cadrul institutiei medico-legale, unui institut sau laborator de specialitate, organul de urmărire penală sau instanta se adresează institutiei respective în vederea efectuării suplimentului de expertiză.
ART. 181
Efectuarea unei noi expertize
(1) Organul de urmărire penală sau instanta dispune efectuarea unei noi expertize atunci când concluziile raportului de expertiză sunt neclare sau contradictorii ori între continutul si concluziile raportului de expertiză există contradictii, iar aceste deficiente nu pot fi înlăturate prin audierea expertului.
(2) Când organul de urmărire penală sau instanta de judecată dispune efectuarea unei noi expertize de către o institutie medico-legală, aceasta este efectuată de o comisie, în conditiile legii.
ART. 182
Lămuririle cerute la institutul de emisiune
În cazurile privitoare la infractiunea de falsificare de monedă ori de alte valori, organul de urmărire penală sau instanta poate cere lămuriri institutului de emisiune.
ART. 183
Prezentarea scriptelor de comparatie
(1) În cauzele privind infractiuni de fals în înscrisuri, organul de urmărire penală sau instanta de judecată poate dispune să fie prezentate scripte de comparatie.
(2) Dacă scriptele se găsesc în depozite publice, autoritătile în drept sunt obligate a le elibera.
(3) Dacă scriptele se găsesc la o persoană, organul de urmărire penală sau instanta îi pune în vedere să le prezinte.
(4) Scriptele se introduc într-un plic sigilat care se vizează de organul de urmărire penală sau de presedintele completului de judecată si se semnează de acela care le prezintă.
(5) Organul de urmărire penală ori instanta poate solicita suspectului sau inculpatului să prezinte o piesă scrisă cu mâna sa ori să scrie după dictare.
(6) Dacă suspectul sau inculpatul refuză, se face mentiune în procesul-verbal. Refuzul de a se conforma solicitării organului de urmărire penală sau instantei nu poate fi interpretat în defavoarea suspectului sau inculpatului.
ART. 184
Expertiza medico-legală psihiatrică
(1) În cazul infractiunilor comise de minorii cu vârsta între 14 - 16 ani, în cazul uciderii sau vătămării copilului nou-născut ori a fătului de către mamă, precum si atunci când organul de urmărire penală sau instanta are o îndoială asupra discernământului suspectului ori inculpatului în momentul săvârsirii infractiunii ce face obiectul acuzatiei, se dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, stabilindu-se, totodată, termenul de prezentare în vederea examinării.
(2) Expertiza se efectuează în cadrul institutiei medico-legale de către o comisie, constituită potrivit legii.
(3) Expertiza medico-legală psihiatrică se efectuează după obtinerea consimtământului scris al persoanei ce urmează a fi supusă expertizei, exprimat, în prezenta unui avocat ales sau din oficiu, în fata organului judiciar, iar în cazul minorului, si în prezenta reprezentantului legal.
(4) În cazul în care suspectul sau inculpatul refuză în cursul urmăririi penale efectuarea expertizei ori nu se prezintă în vederea examinării la comisia medico-legală psihiatrică, organul de cercetare penală sesizează procurorul sau judecătorul de drepturi si libertăti în vederea emiterii unui mandat de aducere în scopul prezentării la comisia medico-legală psihiatrică. Dispozitiile art. 265 alin. (4) - (9) se aplică în mod corespunzător.
(5) În cazul în care consideră că este necesară o examinare complexă, ce necesită internarea medicală a suspectului sau a inculpatului într-o institutie sanitară de specialitate, iar acesta refuză internarea, comisia medico-legală sesizează organul de urmărire penală sau instanta cu privire la necesitatea luării măsurii internării nevoluntare.
(6) În cursul urmăririi penale, procurorul, dacă apreciază că solicitarea comisiei medico-legale este întemeiată, poate cere judecătorului de drepturi si libertăti de la instanta căreia i-ar reveni competenta să judece cauza în primă instantă sau de la instanta corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscriptie se află locul de internare ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea luarea măsurii internării nevoluntare, pentru maximum 30 de zile, în vederea efectuării expertizei psihiatrice.
(7) Propunerea procurorului de luare a măsurii internării nevoluntare trebuie să cuprindă, după caz, mentiuni cu privire la: fapta pentru care se efectuează cercetarea penală, încadrarea juridică, denumirea infractiunii; faptele si împrejurările din care rezultă îndoiala asupra discernământului suspectului sau inculpatului, sesizarea comisiei medico-legale psihiatrice cu privire la refuzul suspectului sau inculpatului de a se interna, motivarea necesitătii luării măsurii internării si a proportionalitătii acesteia cu scopul urmărit. Propunerea împreună cu dosarul cauzei se prezintă judecătorului de drepturi si libertăti.
(8) Judecătorul de drepturi si libertăti fixează ziua si ora de solutionare a propunerii de luare a măsurii internării nevoluntare, în cel mult 3 zile de la data sesizării, având obligatia de a-l cita pe suspect sau inculpat pentru termenul fixat. Termenul se comunică procurorului, precum si avocatului suspectului sau inculpatului, căruia i se acordă, la cerere, dreptul de a studia dosarul cauzei si propunerea formulată de procuror.
(9) Solutionarea propunerii de luare a măsurii internării nevoluntare se face numai în prezenta suspectului sau inculpatului, în afară de cazul când acesta este dispărut, se sustrage sau când din cauza stării sănătătii sau din cauză de fortă majoră ori stare de necesitate nu se poate prezenta.
(10) Participarea procurorului si a avocatului ales sau numit din oficiu al suspectului ori inculpatului este obligatorie.
(11) În cazul admiterii propunerii de internare nevoluntară, încheierea judecătorului trebuie să cuprindă:
a) datele de identitate ale suspectului sau inculpatului;
b) descrierea faptei de care este acuzat suspectul sau inculpatul, încadrarea juridică si denumirea infractiunii;
c) faptele si împrejurările din care rezultă îndoială asupra stării psihice a suspectului sau inculpatului;
d) motivarea necesitătii luării măsurii internării nevoluntare în vederea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice si a proportionalitătii acesteia cu scopul urmărit;
e) durata măsurii internării.
(12) După luarea măsurii, suspectului sau inculpatului i se aduc la cunostintă, de îndată, în limba pe care o întelege, motivele internării, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
(13) După dispunerea internării, dacă suspectul sau inculpatul se află în stare de detinere, judecătorul de drepturi si libertăti informează administratia locului de detinere despre măsura internării si dispune transferul arestatului într-o sectie de psihiatrie a unui penitenciar-spital.
(14) Împotriva încheierii judecătorului de drepturi si libertăti se poate face contestatie la judecătorul de drepturi si libertăti de la instanta ierarhic superioară de către suspect, inculpat sau de procuror în termen de 24 de ore de la comunicare.
(15) Contestatia formulată de suspect sau inculpat împotriva încheierii prin care s-a dispus internarea nevoluntară se solutionează în termen de 3 zile de la data înregistrării acesteia si nu este suspensivă de executare.
(16) În vederea solutionării contestatiei, judecătorul de la instanta ierarhic superioară dispune citarea suspectului sau inculpatului. Participarea procurorului la solutionarea contestatiei este obligatorie.
(17) În vederea solutionării contestatiei formulate de suspect sau de inculpat, judecătorul de la instanta ierarhic superioară comunică acestuia si procurorului data stabilită pentru judecarea contestatiei si le acordă posibilitatea de a depune observatii scrise până la acea dată, în afară de cazul când apreciază că prezenta suspectului sau inculpatului, participarea procurorului si formularea de concluzii orale de către acestia sunt necesare pentru justa solutionare a contestatiei.
(18) În cazul admiterii contestatiei formulate de suspect sau inculpat, judecătorul de la instanta ierarhic superioară dispune respingerea propunerii de internare si externarea, dacă este cazul, de îndată, a suspectului sau inculpatului, dacă acesta nu este detinut sau arestat chiar si în altă cauză.
(19) Dosarul cauzei se restituie procurorului în termen de 24 de ore de la solutionarea contestatiei. Dacă încheierea judecătorului de drepturi si libertăti nu este atacată cu contestatie, acesta restituie dosarul procurorului în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de contestatie.
(20) În cursul judecătii, dacă inculpatul refuză efectuarea expertizei ori nu se prezintă în vederea examinării la comisia medico-legală psihiatrică, instanta, din oficiu sau la cererea procurorului, dispune emiterea unui mandat de aducere în conditiile art. 265.
(21) Măsura internării nevoluntare poate fi luată de instantă în cursul judecătii la propunerea comisiei medico-legale psihiatrice. Dispozitiile alin. (6) - (19) se aplică în mod corespunzător.
(22) Imediat după luarea măsurii internării nevoluntare sau în cazul schimbării ulterioare a locului de internare, judecătorul de drepturi si libertăti sau, după caz, presedintele completului de judecată care a dispus măsura încunostintează despre aceasta si despre locul internării un membru al familiei suspectului sau inculpatului ori o altă persoană desemnată de acesta, precum si institutia medico-legală care efectuează expertiza, încheindu-se în acest sens un proces-verbal. Institutia de specialitate are obligatia de a informa organele judiciare despre schimbarea locului internării.
(23) Hotărârea prin care dispune internarea nevoluntară se pune în executare de procuror prin intermediul organelor de politie.
(24) În cazul în care suspectul sau inculpatul se află în stare de detinere, judecătorul de drepturi si libertăti sau instanta ce a dispus măsura internării întro institutie de specialitate în vederea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice informează, de îndată, administratia locului de detinere sau arestare despre măsura dispusă.
(25) Măsura internării medicale în vederea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice poate fi prelungită o singură dată, pe o durată de cel mult 30 de zile. Comisia de expertiză medico-legală psihiatrică sesizează procurorul sau, după caz, instanta asupra necesitătii prelungirii măsurii internării cu cel putin 7 zile înainte de expirarea acesteia. Sesizarea trebuie să contină descrierea activitătilor efectuate, motivele pentru care examinarea nu a fost finalizată pe parcursul internării, examinările ce urmează a fi efectuate, precizarea perioadei pentru care este necesară prelungirea. Dispozitiile alin. (6) - (24) se aplică în mod corespunzător.
(26) În cazul în care înainte de expirarea duratei internării nevoluntare se constată că aceasta nu mai este necesară, comisia de expertiză medico-legală psihiatrică sau persoana internată sesizează de îndată organul care a dispus măsura, în vederea revocării acesteia. Sesizarea se solutionează de urgentă, în camera de consiliu, cu participarea procurorului, după audierea avocatului ales sau din oficiu al persoanei internate. Încheierea pronuntată de judecătorul de drepturi si libertăti sau de instantă nu este supusă niciunei căi de atac.
(27) Dacă în cursul efectuării expertizei medico-legale psihiatrice se constată că sunt îndeplinite conditiile prevăzute la art. 247, comisia de expertiză medico-legală psihiatrică sesizează organele judiciare în vederea luării măsurii de sigurantă a internării medicale provizorii.
(28) Perioada în care suspectul sau inculpatul a fost internat într-o institutie de specialitate în vederea efectuării expertizei psihiatrice se deduce din durata pedepsei, în conditiile art. 72 din Codul penal.
ART. 185
Autopsia medico-legală
(1) Autopsia medico-legală se dispune de către organul de urmărire penală sau de către instanta de judecată, în caz de moarte violentă ori când aceasta este suspectă de a fi violentă sau când nu se cunoaste cauza mortii ori există o suspiciune rezonabilă că decesul a fost cauzat direct sau indirect printr-o infractiune ori în legătură cu comiterea unei infractiuni. În cazul în care corpul victimei a fost înhumat, este dispusă exhumarea pentru examinarea cadavrului prin autopsie.
(2) Procurorul dispune de îndată efectuarea unei autopsii medico-legale dacă decesul s-a produs în perioada în care persoana se află în custodia politiei, a Administratiei Nationale a Penitenciarelor, în timpul internării medicale nevoluntare sau în cazul oricărui deces care ridică suspiciunea nerespectării drepturilor omului, a aplicării torturii sau a oricărui tratament inuman.
(3) Pentru a constata dacă există motive pentru a efectua autopsia medico-legală, organul de urmărire penală sau instanta de judecată poate solicita opinia medicului legist.
(4) Autopsia se efectuează în cadrul institutiei medico-legale, potrivit legii speciale.
(5) La efectuarea autopsiei medico-legale pot fi cooptati si specialisti din alte domenii medicale, în vederea stabilirii cauzei decesului, la solicitarea medicului legist, cu exceptia medicului care a tratat persoana decedată.
(6) Cu ocazia efectuării autopsiei medico-legale pot fi utilizate orice metode legale pentru stabilirea identitătii, inclusiv prelevarea de probe biologice în vederea stabilirii profilului genetic judiciar.
(7) Organul de urmărire penală trebuie să încunostinteze un membru de familie despre data autopsiei si despre dreptul de a desemna un expert independent autorizat care să asiste la efectuarea autopsiei.
(8) Medicul legist care a efectuat autopsia întocmeste un raport de expertiză, care cuprinde constatările si concluziile sale cu privire la:
a) identitatea persoanei decedate sau elemente de identificare, dacă identitatea nu este cunoscută;
b) felul mortii;
c) cauza medicală a mortii;
d) existenta leziunilor traumatice, mecanismul de producere a acestora, natura agentului vulnerant si legătura de cauzalitate dintre leziunile traumatice si deces;
e) rezultatele investigatiilor de laborator efectuate pe probele biologice prelevate de la cadavru si substantele suspecte descoperite;
f) urmele biologice găsite pe corpul persoanei decedate;
g) data probabilă a mortii;
h) orice alte elemente care pot contribui la lămurirea împrejurărilor producerii mortii.
ART. 186
Exhumarea
(1) Exhumarea poate fi dispusă de către procuror sau de către instanta de judecată în vederea stabilirii felului si cauzei mortii, a identificării cadavrului sau pentru stabilirea oricăror elemente necesare solutionării cauzei.
(2) Exhumarea se face în prezenta organului de urmărire penală.
(3) Dispozitiile art. 185 alin. (4) - (8) se aplică în mod corespunzător.
ART. 187
Autopsia medico-legală a fetusului sau a nou-născutului
(1) Autopsia medico-legală a unui fetus se dispune pentru a se stabili vârsta intrauterină, capacitatea de supravietuire extrauterină, felul si cauza mortii, precum si pentru stabilirea filiatiei, când este cazul.
(2) Autopsia medico-legală a unui nou-născut se dispune pentru a se stabili dacă copilul a fost născut viu, viabilitatea, durata supravietuirii extrauterine, felul si cauza medicală a mortii, data mortii, dacă i s-au acordat îngrijiri medicale după nastere, precum si pentru stabilirea filiatiei, când este cazul.
ART. 188
Expertiza toxicologică
(1) În cazul în care există o suspiciune cu privire la intoxicatia unei persoane, se dispune efectuarea unei expertize toxicologice.
(2) Produsele considerate suspecte că ar fi determinat intoxicatia sunt trimise pentru confirmare institutiei medico-legale sau unei alte institutii specializate.
(3) Concluziile expertizei toxicologice cuprind constatări de specialitate cu privire la tipul substantei toxice, cantitatea, calea de administrare, precum si consecintele posibile ale substantei descoperite, cât si alte elemente care să ajute la stabilirea adevărului.
ART. 189
Examinarea medico-legală a persoanei
(1) Examinarea medico-legală a persoanei în vederea constatării urmelor si a consecintelor unei infractiuni se efectuează conform legii speciale.
(2) Medicul legist care a efectuat examinarea medico-legală întocmeste un certificat medico-legal sau, după caz, un raport de expertiză.
(3) Constatarea leziunilor traumatice este efectuată, de regulă, printr-o examinare fizică a persoanei vătămate. În cazul în care nu este posibilă sau necesară examinarea fizică, expertiza este efectuată în baza documentatiei medicale puse la dispozitia expertului.
(4) Raportul de expertiză sau certificatul medico-legal trebuie să cuprindă: descrierea leziunilor traumatice, precum si opinia expertului cu privire la natura si gravitatea leziunilor, mecanismul si data producerii acestora, urmările pe care acestea le-au produs.
ART. 190
Examinarea fizică
(1) Examinarea fizică a unei persoane presupune examinarea externă si internă a corpului acesteia, precum si prelevarea de mostre biologice. Organul de urmărire penală trebuie să solicite, în prealabil, consimtământul scris al persoanei care urmează a fi examinată. În cazul persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu, consimtământul la examinarea fizică este solicitat reprezentantului legal, iar în cazul celor cu capacitate restrânsă de exercitiu, consimtământul scris al acestora trebuie exprimat în prezenta ocrotitorilor legali.
(2) În lipsa consimtământului scris al persoanei care urmează a fi examinată, al reprezentantului legal ori a încuviintării din partea ocrotitorului legal, judecătorul de drepturi si libertăti dispune, prin încheiere, la cererea motivată a procurorului, examinarea fizică a persoanei, dacă această măsură este necesară pentru stabilirea unor fapte sau împrejurări care să asigure buna desfăsurare a urmăririi penale ori pentru a se determina dacă o anumită urmă sau consecintă a infractiunii poate fi găsită pe corpul sau în interiorul corpului acesteia.
(3) Cererea organului de urmărire penală trebuie să cuprindă: numele persoanei a cărei examinare fizică este cerută, motivarea îndeplinirii conditiilor prevăzute la alin. (2), modalitatea în care examinarea fizică urmează a fi efectuată, infractiunea de care este acuzat suspectul sau inculpatul.
(4) Judecătorul de drepturi si libertăti solutionează cererea de efectuare a examinării fizice în camera de consiliu, prin încheiere ce nu este supusă niciunei căi de atac.
(5) În cazul în care persoana examinată îsi exprimă în scris consimtământul sau în cazul în care există un risc iminent ca probele să fie alterate sau distruse în lipsa efectuării examinării fizice de îndată si înainte de obtinerea autorizării judecătorului, organul de urmărire penală poate dispune, prin ordonantă, efectuarea examinării fizice. Ordonanta organului de urmărire penală, precum si procesul-verbal în care sunt consemnate activitătile desfăsurate cu ocazia examinării fizice sunt înaintate de îndată judecătorului de drepturi si libertăti. În cazul în care judecătorul constată că au fost respectate conditiile prevăzute la alin. (2), dispune, prin încheiere motivată, validarea examinării fizice efectuate de organele de urmărire penală. Încălcarea de către organele de urmărire penală a conditiilor prevăzute la alin. (2) atrage excluderea probelor obtinute prin examinarea fizică.
(6) Validarea examinării fizice efectuate de organele de urmărire penală se efectuează potrivit alin. (4).
(7) Examinarea fizică internă a corpului unei persoane sau prelevarea de mostre biologice trebuie efectuată de un medic, asistent medical sau de o persoană cu pregătire medicală de specialitate, cu respectarea vietii private si a demnitătii umane. (8) În cazul conducerii unui vehicul de către o persoană aflată sub influenta băuturilor alcoolice sau a altor substante, prelevarea de mostre biologice se efectuează din dispozitia organelor de constatare si cu consimtământul celui supus examinării, de către un medic, asistent medical sau de o persoană cu pregătire medicală de specialitate, în cel mai scurt timp, într-o institutie medicală, în conditiile stabilite de legile speciale.
(9) Activitătile efectuate cu ocazia examinării fizice sunt consemnate de organele de urmărire penală într-un proces-verbal ce trebuie să cuprindă: numele si prenumele organului de urmărire penală care îl încheie, ordonanta sau încheierea prin care s-a dispus măsura, locul unde a fost încheiat, data, ora la care a început si ora la care s-a terminat activitatea, numele si prenumele persoanei examinate, natura examinării fizice, descrierea activitătilor desfăsurate, lista mostrelor prelevate în urma examinării fizice.
(10) Rezultatele obtinute din analiza probelor biologice pot fi utilizate în procesul penal în cadrul căruia au fost prelevate sau în alt proces penal aflat în curs de desfăsurare.
(11) Probele biologice care nu au fost consumate cu ocazia analizelor efectuate sunt conservate si păstrate în institutia unde au fost prelucrate, pe o perioadă de cel putin 10 ani de la epuizarea căilor ordinare de atac ale hotărârii judecătoresti.
ART. 191
Expertiza genetică judiciară
(1) Expertiza genetică judiciară se poate dispune, cu aprobarea judecătorului de drepturi si libertăti, de către organul de urmărire penală, prin ordonantă, în cursul urmăririi penale, sau de instantă, prin încheiere, în cursul judecătii, cu privire la probele biologice recoltate de la persoane sau orice alte probe ce au fost găsite ori ridicate.
(2) Expertiza genetică judiciară se efectuează în cadrul institutiilor medico-legale, al unei institutii ori unui laborator de specialitate sau al oricărei alte institutii de specialitate certificate si acreditate în acest tip de analize.
(3) Materialul biologic prelevat cu ocazia examinării corporale poate fi folosit numai la identificarea profilului genetic judiciar.
(4) Profilul genetic judiciar obtinut în conditiile alin. (3) poate fi folosit si în cadrul altui proces penal în curs de desfăsurare în care persoana de la care au fost prelevate are calitatea de suspect sau inculpat.
(5) Datele obtinute ca urmare a expertizei genetice judiciare constituie date personale si sunt protejate conform legii.