ma pregatesc de divort - obtinere incredintare minor

Acele plangeri mentionate de dvs , pot fi retrase chiar pana la ramanerea defitinitva a hotararii, in apel , sau recurs.
Deci, sanctiunea penala devine inaplicabila , intrucat sunt cauze care inlatura raspunderea penala.
Cu privire la incredintarea minorului , putem emite doar opinii generale.
Insa , daca incredintarea acestuia mamei e in detrimentul lui , acesta poate fi incredintat dvs , aceasta e realitatea .

Cu precadere daca mama are un comportament defectuos , in concret , din relatarea dvs , nu putem sti.
Situatua de fapt trebuie analizata detaliat, intrucat orice elemnent poate schimba , per ansamblu , hotararea instantei de judecata.

Argumentele invocate de dvs trebuie sa fie unele convingatoare , dintre care am amintit starea psihica proasta , precara , (eventual chiar vreo boala psihica ) care , sa spunem , poate chiar ar primejdui viata minorului ...(ca sa nu ne mai referim doar la alaptare ...)

Sau poate nu are venituri , o locuinta stabila... nu putem sti , insa e mentionat un comportament agresiv fata de tata , care poate fi exercitat si fata de minor ....(loviri sau alte violente ), agresivitate verbala (tatal aminteste de amenintare )....

E drept ca poate fi o mama afectuoasa , devotata propriului copil , insa aceste lucruri vor fi evaluate cu simt de raspundere de catre instanta de judecata....

E cert ca acesta este la o varsta fragila , dar exista si mame care -si indeplinesc atributiile de parinte defectuos , lezand psihic minorul , sau nu le indeplinesc mai deloc....

Deci , in anumite situatii , consider ca e intreresul minorului sa fie incredintat tatalui , si sa creasca intr-un climat armonios....


V-as sfatui sa va organizati corect apararea , si , daca regasiti acest elemente amintite de mine , si de colegii mei , mai sus , sa va ganditi ca ar exista , anumite sanse , ca acest copil sa fie incredintat dvs....


Succes;);)

Ioana, imi place optimismul tau... cu simtul de raspundere etc...
Din pacate insa, instantele nu au timpul necesar analizarii cu simt de raspundere cauzele... in general!
De aceea, cu simt de raspundere se face apararea, de aceea in tara noastra si acuzatul aduce probe desi n-ar trebui... Nu se analizeaza daca si in ce masura un parinte e potrivit sau nu...
Se analizeaza numai posibilitatea de a scapa de dosar cat mai repede...
Si, de multe ori pe buna dreptate...

Chestiunea e insa ca, din mesajul anterior, nu vad motive sa nu-i fie incredintat mamei acest copil...

Cat despre infidelitatea cu pricina, e cam deranjant (chiar daca n-ar avea un nume) sa-ti gasesti sotul sau sotia navigand si discutand cu diverse persoane.
Numai ideea ca petrece timp cu altii straini si nu cu tine e derutanta. De unde vine nevoia asta si de ce nu pot eu satisface aceasta dorinta de comunicare, te intrebi retoric...
Sa nu mai mentionez ca este si dupa o nastere, cand rupturile intre parinti se produc usor... si mai discutam si despre un om cu deplasari destul de lungi, cu timp limitat petrecut cu familia...
Nu inteleg poate nevoia de a petrece timp pe saituri matrimoniale, daca tot erati insurat... le spuneati cum e casnicia? Presupun ca nu, dupa reactia sotiei...
Chiar si atitudinea de a "conserva" plangerea... arata o lipsa de incredere pe care nu stiu cat se mai poate cladi o relatie profunda fara intarirea sentimentelor reciproce...
Pai daca numai mi-ar spune sotul numai de vreo violare de corespondenta, m-as face foc si para!
Fiecare are drept la intimitatea lui, dar daca ar fi ca eu sa nu deschid facturile ce vin pe numele lui, sa nu-i inchid mailul etc., aceasta lipsa de intimitate impartasita poate duce la departarea sotilor...
Imi spunea un neamt deunazi: pai fiecare cu ale lui e mai bine? Cand am comparat rata divorturilor, s-a cam codit... :( Intimitatea comuna a sotilor e deosebit de importanta si ea nu se reduce, brutal delimitata, la actul sexual... Inseamna multe nimicuri zilnice, unele rutinate...
Sotul meu e cumva gelos pe avocatnet.ro... Il inteleg perfect, daca n-ar fi asa o dependenta, nu ar exista o problema in a decide de cine am nevoie mai mult... Evident ca nevoile acoperite sunt diferite, asta ii e si lui clar, dar chiar si asa... Faptul ca si-a facut un cont pe-aici, ca mai citeste peste umarul meu, ca impart, efectiv, aceasta expertineta cu el ii da siguranta si nu ma acuza de vreo inselaciune de vreun fel...
Dar sa nu fie secretul lor, sa nu impartaseasca la comun experientele celuilalt... :sorry: NU stiu cata incredere se poate lega ...
Oricum, dv. confundati motivele de divort cu cele de incredintare, eu nu vad motiv de mama nepotrivita, nu mai de divort.
Va doresc sa va gasiti linistea!

Macar teoretic , ar exista aceasta obligatie , chiar daca nu este indeplinita mai mereu .
Macar apararea sa fie analizata cu simt de raspundere....:) cu toate mijloacele de proba care sustin afirmatiile mele mai de sus .
E drept ca-s mai optimista din fire , sper sa nu-mi piara entuziasmul :)

Da, stiu ca exista 99% sanse ca o instanta sa considere acest caz drept unul banal de divort cu minor. Si nici nu instanta nu va putea aprecia corect situatia existenta in cadrul familiei. Va analiza probele depuse la dosar si va da o hatarare care sa poata rezista cat mai usor in caz de atac la o instanta superioara.
Nu am contestat ca exista sau nu motive de divort; pana la urma nu asta este important. Nu am auzit ca vreo instanta sa respinga un divort pe motiv ca nu sunt probe care sa ateste vinovatia uneia din parti sau orice altceva.
Ceea ce am vrut sa subliniez prin al doilea comentariu este ca acum am o problema de ordin moral care are implicatii de ordin juridic. Mai concret:
- faptele exista, sunt recunoscute si pot fi probate.
- exista sansa de a ne impaca. Dar daca eu merg mai departe cu aceste actiuni, divortul va devenii o certitudine.
- in cazul in care ea a contactat deja un avocat si i-a expus faptele, mai mult ca sigur ca acel avocat i-a explicat ca este mai bine sa mai traga de timp pana trece acea perioada in care eu pot depune acele plangeri, urmand ca dupa aceea sa depuna divortul si eu sa nu mai am practic nici o sansa de a face ceva.
Cum pot demonstra eu ca motivul pentru care nu am depus plangerile in termen a fost ca am crezut intr-o impacare? Motivele ei de divort raman aceleasi si le poate folosi oricand.

Cat despre sansele de a obtine custodia copilului stiu ca acestea sunt practic inexistente (datorita in principal practicilor instantelor de judecata) si totul se va transforma intr-o lupta psihologica din care singurul care are de pierdut este copilul, indiferen de cine va obtine custodia lui. Orice actiune din partea mea impotriva ei sau a familiei ei va fi perceputa ca un act de razbunare indiferent de care ar fi hotararile instantelor.

beduin a scris:

..........................
Cat despre sansele de a obtine custodia copilului stiu ca acestea sunt practic inexistente (datorita in principal practicilor instantelor de judecata) .................

Eu nu consider ca instantele acorda mamelor custodia copiilor foarte mici pentru ca "asa se practica", ci pentru ca - intotdeauna - instanta urmareste interesul major al copilului si cantareste probele administrate in fata sa, prin prisma acestui interes major al minorului si nu prin prisma interesului (orgoliului) paratului sau al reclamantului...
Cu privire la nesiguranta dv. in ceea ce priveste valorificarea acelor plangeri penale, va pot spune urmatoarele:
Plangerea o faceti in 2 exemplare, daca sunteti hotarat, o depuneti la politie si pe exemplarul dv. veti solicita nr. si data de inregistrare. Dupa care, daca va impacati cu sotia, depuneti o declaratie de retragere a plangerii si gata.
Daca, dupa un timp va ganditi ca cea mea buna solutie este, totusi, divortul, veti avea ca probe si aceste inscrisuri, in speta exemplarul 2 din acele plangeri penale depuse si retrase la un moment dat, aratand instantei totodata si motivele care au stat la baza acestei manifestari de vointa. Este bine de asemenea sa aveti un prieten, doi sau rude carora sa le impartasiti toate aceste trairi si sentimente care va incearca in timpul casatoriei pentru ca, dupa caz, acestia sa poata depune marturie in fata instantei cu privire la motivele de fapt ale desfacerii casatoriei.
Sunt multe de spus dar, va recomand sa obtineti o consultatie juridica a unui avocat care sa va lamureasca toate problemele pe care le aveti pentru a va clarifica situatia si pentru a sti pe viitor ce consecinte pot avea anumite fapte. ;)