Stimate dcozma, cred ca faceti o confuzie grava, va rog sa recititi textul de lege:
Art.1144 C.civ., „compensaţia
se operează de drept, în puterea legii şi chiar când debitorii n-ar şti nimic despre aceasta, cele două datorii se sting reciproc în momentul când ele se găsesc existând deodată şi până la concurenţa cotităţilor lor respective" - este evident ca nu este necesar, daca Legea prevede ca un anumit lucru se intampla DE DREPT, sa se mai intocmeasca alte forme cum sunt ordinele de compensare sau alte formulare, pentru ca lucrul respectiv sa aiba loc.
Chiar daca debitorii n-ar stii nimic, compensarea opereaza. Asa ca daca opereaza fara sa stie, opereaza si fara sa mai faca oaresce hartoage. Contabilitatea e una, si dreptul e alta! Contabilitatea este cea care se bazeaza pe drept, si nu dreptul pe contabilitate! Contabilitatea are doar rolul de a reflecta in evidente actele si faptele juridice care afecteaza patrimoniul.
Ganditi-va, de asemenea, ca inregistrarile in contabilitate pot fi facute sau nu corect, pana la urma exista si infractiunea de a tine contabilitate dubla, ori fictiva - in aceste cazuri, daca X, plateste lui Y o datorie, dar Y nu inregistreaza aceasta plata in contabilitatea sa, inseamna oare ca X nu a facut o plata valabila? Inregistrarea actelor si faptelor juridice in contabilitatea uneia din parti nu are efect asupra valabilitatii lor!
De asemenea, scrieti
dcozma a scris:
Privitor la art.52 legea nu precizeaza ce fel de creditor are dreptul de a invoca compensarea , cel care a depus cerere de admitere a creantei sau cel care nu s-a inscris in tabel.
Solutia este simpla si o stim cu totii din anul I de facultate,
Ubi lex non distiguit nec nos distinguere debemus!
Art. 64
(1) Cu exceptia salariatilor ale caror creante vor fi inregistrate de administratorul judiciar conform evidentelor contabile, toti ceilalti creditori, ale caror creante sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creantelor in termenul fixat in sentinta de deschidere a procedurii; cererile de creante vor fi inregistrate intr-un registru, care se va pastra la grefa tribunalului.
Deci legea nu instutuie o exceptie in privinta vreunei categorii de creditori, cu exceptia salariatilor, pt. nedepunerea cererii de admitere a creantei.
Este destul de logic ca daca a operat compensarea conform conditiilor legale din sediul materiei, Codul civil, fostul creditor/debitor nu mai detine o creanta si nu are motive sa se inscrie pe tablou.
Tot logic este si ca daca invocam compensatia, inseamna ca avem calitatea de parati, si ne aparam - cum am putea sa invocam compensatia in calitate de reclamanti? Chiar de aceea in speta invocata in aceasta discutie, invocandu-se in mod gresit compensatia ca mijloc de atac prin reconventionala, in loc de mijloc de aparare in actiunea principala, s-a ajuns la solutia la care s-a ajuns!
Compensatia legala o va invoca in cadrul procedurii, acel debitor care va fi actionat in judecata de debitoarea falita prin lichidator pentru recuperarea unei creante care s-a compensat cu o creanta detinuta de parat impotriva debitoarei falite.
Pct.3 din art. 76 se refera tocmai la decaderea titularul de creante anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creantelor pana la expirarea termenului prevazut din dreptul de a-si realiza creantele impotriva debitorului sau a membrilor ori asociatilor cu raspundere nelimitata ai persoanei juridice debitoare, ulterior inchiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul sa nu fi fost condamnat pentru bancruta simpla sau frauduloasa ori sa nu i se fi stabilit raspunderea pentru efectuarea de plati ori transferuri frauduloase.
Titularul unei creante nascute anterior deschiderii procedurii, si
stinse prin compensare, nu mai are temei sa se inscrie pe tablou!
Pct.3 , parerea mea , se refera la decaderea creditorului care nu depune cererea din dreptul de a-si realiza creanta impotriva debitorului, in cadrul procedurii, iar impotriva membrilor organelor de conducere ulterior inchiderii procedurii.
Aveti dreptul la orice opinie, dar aceasta pe mine una ma socheaza, din moment ce textul de lege spune ca este decazut acel creditor care nu depune declaratie de creanta in termen din:
"3. dreptul de a-si realiza creantele impotriva debitorului sau a membrilor ori asociatilor cu raspundere nelimitata ai
persoanei juridice debitoare,
ulterior inchiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul sa nu fi fost condamnat pentru bancruta
simpla sau frauduloasa ori sa nu i se fi stabilit raspunderea pentru efectuarea de plati ori transferuri frauduloase."
Ce inseamna a-ti realiza creantele ulterior inchiderii procedurii? In nici un caz nu inseamna a ti le realiza in timpul procedurii, cum ati scris dvs.! Inseamna fie dupa radierea falitei, fie dupa inchiderea procedurii de reorganizare.
Pentru lamuriri, va recomand sa studiati Decizia ICCJ nr. 4797/2005 -
[ link extern ]
Veti observa ca motivatia inexistentei ordinului contabil de compensare ca temei al respingerii exceptiei de compensare invocate nu se poate retine. Intamplator, speta este aproape identica celei despre care a scris initiatorul acestui topic- difera doar modalitatea de aparare-corect, pe calea intampinarii, si nu printr-o reconventionala, cum s-a facut din pacate aici.
Chiar daca la acel moment era in vigoare Legea 64/1995, si nu legea 85, si aceea avea aceleasi prevederi in privinta posibilitatii invocarii compensarii, chiar in raport cu o debitoare falita.