ro_dan a scris:
absoluta :)
Absolut!
Ce-mi mai plac mie chestiunile spuse cu (oare şi din?) convingere. Ce atîta firească îndoială?
Uite că am eu nişte îndoieli. O fi nulă absolut (convenţia) pentru că creditorul obligaţiei a decedat? O fi nulă absolut pentru că timp de o lună creditorul a îndrăznit să meargă la muncă? O fi nulă absolut pentru că s-a internat în spital înainte cu o zi de sfîntul ajun? O fi nulă absolut pur şi simplu? O fi nulă absolut dar condiţionat? O fi nulă pentru că părţile au vrut să păgubească niscai alţi moştenitori, diminuînd masa succesorală printr-un contract de întreţinere despre care ei ştiau bine că este, de fapt, o donaţie?
Un temei legal, un articol de cod, ceva, ca temei al nulităţii absolute, ne puteţi indica? Întreb doar aşa, de amorul artei... Retoric, carevasăzică, vorba lu' nenea Iancu.
ªi eu zic că răspunsul e mai sus. Dar nu unde îl plasaţi domnia voastră, ci în textul art.1091(4) din noul cod civil şi, mai departe, în normele care reglementează rezerva succesorală şi reducţiunea liberalităţilor şi care, credeţi-mă, nu au nimic a face cu nulitatea, fie ea relativă, fie ea absolută:
Stabilirea rezervei succesorale și a cotității disponibile
Art. 1.091. -
(4) Până la dovada contrară, înstrăinarea cu titlu oneros către un descendent ori un ascendent privilegiat sau către soțul supraviețuitor este prezumată a fi donație dacă înstrăinarea s-a făcut cu rezerva uzufructului, uzului ori abitației sau în schimbul întreținerii pe viață ori a unei rente viagere. Prezumția operează numai în favoarea descendenților, ascendenților privilegiați și a soțului supraviețuitor ai defunctului, dacă aceștia nu au consimțit la înstrăinare
:bow: