Buna ziua, lucrez intr-o companie destul de mare si cu organizare destul de bine facuta, insa, m-am lovit de curand de o situatie din care nu stiu cum sa ies si, dupa cate am citit pe forumuri, se incadreaza la mobbing/ hartuire morala la locul de munca.
Situatia pe scurt este astfel si se refera la sefa mea directa:
- nimic din ceea ce fac nu este bine (dar asta se refera de multe ori la intregul colectiv)
- obstacole in calea incheierii de contracte (as putea detalia aici insa este foarte mult de spus)
- agresivitate in sedintele departamentale (iti iau 10% penalizare din salariu ca ai prea mult tupeu este doar un exemplu)
- toate discutiile se desfasoara cu urlete si tipete iar daca nu esti de acord cu ea risti sa fii victima ei sigura
- beneficiezi de tratament special cu ghilimele de rigoare daca ai curajul sa pleci la ora 6 (asta in conditiile in care programul se incheie la ora 17:30) si chiar a mentionat in sedintele departamentale acest lucru
- orice incercare de a aborda situatia de a intelege cu ce gresesc eu, personal, este incheiata scurt cu replica nu ai cum sa intelegi, tu ma provoci sa fiu asa, dar fara nici o explicatie concreta si data afara din birou
Inteleg ca trebuie sa ma adresez dept de HR (insa nu pot conta pe colegii mei care, fie sunt deja sub dominatia fricii, fie nu vor sa isi complice viata sa isi piarda locul de munca si se lasa umiliti atunci cand este cazul pentru a evita situatiile de conflict).
Nu stiu de unde sa incep pentru a-mi face dreptate, este un om iesit de sub control, dar, recunosc, nici nu as vrea sa imi pierd/ risc locul de munca.
Relatiile de munca se bazeaza pe principiul consensualitatii si bunei-credinte, egalitatii de tratament fata de toti salariatii si angajatorii, conditii de munca adecvate activitatii desfasurate, de securitate si de sanatate in munca, de respectarea demnitatii si a constiintei salariatului fara nicio disciminare.
Salariatii (dar si angajatorii) se pota asocia liber (si in conditii legale) pentru apararea drepturilor si promovarea intereselor lor profesionale, economice si sociale.
Raporturile de munca sunt reglementate prin codul muncii si prin legi speciale, si nimeni nu poate incalca aceste legi indiferent daca este patron sau unitate bugetara.
Nerespectarea acestor legi precum si a clauzelor, obligatiilor si a drepturilor prevazute in c.i.m. si actele aferante acestuia atrage sanctionarea atat a salariatului cat si a angajatorului.
Munca reprezinta, in sensul sau cel mai adevarat, atat un scop cat si conditia ca omul sa creeze si sa dezvolte o societate si un viitor mai bun pentru intreaga umanitate in care omul sa cucereasca si sa controleze in sensul bun toate lucrurile si toate fiintele, sa-si asigure un trai decent, si ar trebui ca munca sa reprezinte o cale prin care omul sa se dezvolte atat din punct de vedere fizic cat si intelectual. Deasemenea exista multe munci si activitati care nu aduc nimic bun omenirii.
Insa aceast lucru se pare ca a fost de mult uitat atat de catre salariati cat si de catre angajatori: unii salariatii se fac ca vin la servici, nu au niciu chef de munca, se tin numai de barfe, fura, se gandesc numai la salarii mari dar fara sa faca nimic, alti angajatorii se fac ca-i platesc, aplica ilegal sanctiuni altor salariati, iar munca a devenit un fel de fisco.
In acest sens ar trebui sa incercati sa deveniti o salariata in adevartul sens al cuvantului pentru a castiga atat simpatia colegelor/colegilor cat si conducerii.