Buna ziua,
Acum un an am divortat la notar de sotul meu, pe cale amiabila, iar cei doi copii minori rezultati din timpul casatoriei au ramas la mine (dar custodia este comuna). Pensia alimentara s-a stabilit la 150 lei de copil (nu-i da), dar problema mea este ca el a plecat din tara si, in situatia in care eu vreau sa-i duc in vacanta peste hotare, el nu poate si nici nu vrea-chiar daca ar fi in tara- sa-mi faca procura sa-i scot din tara. Copiii au 8 respectiv 12 ani. El a spus ca nu vrea sa-mi dea acordul, de ce sa-i distrez, ca sa uite de el??? Asta desi pensia simbolica nu le-o da, pe motiv ca nu trebuia sa ne despartim. Cum pot face, legal, sa-l decad din toate drepturile parintesti - pentru a nu restrictiona o simpla vacanta- stiind ca eu fara copii nu merg? In felul asta a spus ca ma face pe mine sa sufar. Pot sa-l dau in judecata? Cum trebuie sa sune cererea? daca el este plecat din tara, cum procedez? Nu-i stiu adresa acolo, stiu doar ca este in Germania.
Nu inteleg cum, din orgoliul lui, se descarca pe niste copii (stie ca ei sunt viata mea si stie ca daca sufera copiii, sufar si eu)
Va multumesc anticipat
Lasand la o parte situatiile ideale, dna Avlil a pus o multime de "zambareti" in textul ei ca sa inteleaga cine vrea sa inteleaga.
Pe de alta parte, chiar daca naste reactii de genul "de ce sa se gandeasca mama la asa ceva???", o astfel de abordare imi pare ca ar avea de castigat in instanta. Practic, mama nu solicita suplinirea acordului tatalui pentru a-l indeparta pe tata din viata copilului ci pentru a-l implica - ce poate fi mai in interesul copilului.
Acuma, de la suplinirea acordului la trecerea frontierei pana la trecerea frontierei in sine e o cale asa de lunga ca s-ar putea sa nu se intample niciodata. Intre timp, insa, doamna ar putea sa mearga in concediu cu copilul fara sa se mai impiedice de acordul tatalui.
Stim pana acum ca in instanta conteaza mai ales cum pui problema.
Aveţi dreptate, chiar am susţinut într-o altă postare că autoritatea părintească comună este menită să dezvolte turismul autohton :yes:
Fiindcă un părinte conştient îşi duce copilul la munte, la mare... De fapt, profesoara mea de geografie susţinea că fiecare cetăţean trebuie să-şi cunoască mai întâi patria, apoi să vadă alte ţări. Acum, copiii cu părinţii despărţiţi pot profita, de voie, de nevoie, de această oportunitate.
Vis a vis de abordarea în instanţă, daţi-mi voie să :tooth: Ar trebui să fie deschis măcar dosarul
Si dc parintele necustodian nu doreste sa dea semnatura pt plecarea din tara ,nu o face din rautate:yes:ci din patriotism,dupa ce copilul va cunoaste tara in amanunt,dupa ce copilul va completa harta muta a Romaniei perfect,atunci va da semnatura pt minor sa plece in vacante peste hotare.
Pana atunci,mamicile care vor sa-si duca copii in vacante in strainatate sa-si puna pofta-n cui,taticul are un motiv f bine intemeiat:tooth:
Avand in vedere ca oamenii astia au divortat la notar - adica au reusit sa se inteleaga, deci exista un precedent - poate ar fi mai util (inainte de a apela la sarcasm si la instante) sa incerce o mediere.
Daca s-au inteles o data sa divorteze fara circ (desi aveau cel putin 11 ani de relatie in spate), poate se inteleg si a doua oara sa mearga copiii in vacante in afara granitelor.
Problema in cazul de fata nu e ca "taticul are un motiv f bine intemeiat" ci ca taticul nu poate fi contactat usor.
Ideea pe care tot incerc sa o subliniez este ca instanta este ultima solutie la care ar trebui sa apeleze, pentru ca - asa cum subliniaza si dna Martzone instantele sunt incarcate si obosite si (cateodata) plictisite - si nu se stie care va fi rezultatul unei actiuni in instanta.
Custodia comuna spune ca ambii parinti trebuie sa ia deciziile importante in ceea ce priveste copilul,nu inteleg de ce o vacanta la Nisipurile de Aur trebuie luata de ambii parinti,de ce mama trebuie sa se poarte cu manusi,ca nu cumva "preabinele" intentionat tatic sa se razgandeasca sau sa foloseasca "favoarea"asta impotriva mamelor