Ce inseamna dreptul la informare al parintelui nerezident

Cum sa-l conditionez pe tata, doamna? Am incercat si sa-i cer sa dea un mail daca vine, sa nu stam ca prostii in casa. Ce credeti ca facea? Scria mail ca vine si in fapt nu venea. Si atunci scriam eu "iar n-ai venit". Si la ce mi-a folosit Discutii??? am dovada scrisa ca le refuza, nu o data, nu de doua ori, de zeci de ori! Imi raspunde ca hotararea nu-l obliga sa vina ii da doar dreptul. Vedeti de ce fac spume pe aici multe mame?Din cauza acestei legi aberante care confera drepturi fara nicio conditionare sau limitare a acestora. Pentru bataia asta de joc care s-a pus la dispozitia acestor nemernici. Am solicitat acum reducerea progr de vizitare, pe motiv ca nu-l foloseste in interesul copilului. El? a cerut largirea programului, ca sa faca mai des peron de gara din casa si viata mea si a copilului! Asta se numeste interesul copilului? Ce sa fac?

Consiliere psihologica; v-ar ajuta mult sa invatati sa va raportati la situatia frustranta pe care o creeaza domnul tata si sa destresati putin atmosfera.
Imi e dificil sa va invat cum sa aduceti lucrurile in avantajul copilului. Nu stiu daca mi-ati spus cati ani are, cert e ca trebuie sa incercati sa fiti mai detasata, asa incat sa il ajutati sa treaca de sentimentele de abandon, lipsa de stima de sine care il incearca de cate ori tata nu vine.
Lucrurile, lumea si oamenii din jurul nostru nu le putem schimba, dar putem schimba atitudinea noastra fata de acele lucruri.

Nu actionati in judecata, nu va ajuta extraordinar! E ultima varianta asta, dupa ce ati incercat conditionarea tatalui si psihologul si numai in anumite conditii de fapt da rezultate.
Razboiul e in genele barbatului, razboiul in instanta nu face decat sa duca batalia pe terenul lui.
Care e programul de vizitare? Nu-i cereti lui sa faca ceva pentru dv., cum ar fi sa anunte vizilete... e un om care e vai si-amar sa fie tata, credeti ca e capabil sa anunte realist daca vine sau nu?
Faceti dv. asa incat urmarea din partea lui sa fie numai una.

Nu ma mai anunta, nu ai cuvant, deci nu conteaza mailurile tale. O sa te asteptam mereu la program, 15 minute; daca nu vii, iesim. Ma poti suna si te intalnesti cu noi sau vedem.
Ai dreptul la program, nu uita!

Nu ajuta sa-i scrieti dv. mailuri de repros, nu reactioneaza bine la repros.
Incercati sa gasiti solutii (cea de mai sus e o idee) si sa intoarceti situatia in favoarea dv. si sa planificati ceva concret in caz de lipsa.

Uite, azi ne-am distrat foarte bine, am fost la film, daca tu n-ai venit, ca aveam doua bilete pentru voi doi. Poate iti povesteste el filmul, sa-l vezi cum radea... stii tu, cum isi face ochii mici, asa...

Chestiunile ca cele de mai sus, fara reprosuri, doar fapte, dor mai degraba; frustrarea dv. nu-l doare. Il doare insa frustrarea copilului, insa numai daca o vede in afara frustrarii dv. Daca intelege ca viata dv. si a copilului merg inainte, indiferent ca el apare sau nu precum si chestiuni strict legate de copil, emotionante, il pot determina sa intervina pozitiv. Pentru asta insa trebuie sa fiti si dv. mai deschisa, eventual sa permiteti accesul la copil si in afara programului scris.

Azi s-a intristat mult ca n-ai venit (ai in atas poza, aproape plangea), asa ca n-am avut o idee mai buna decat sa-l duc la zoo... poate n-a fost bine ca a vazut numai familii de animale. Totusi, a zis ca i-ar placea sa mearga si cu tine; daca esti disponibil intr-o dupa-amiaza, el te asteapta, sa ne spui.

Intelegeti? Totul e calm si pace, el e singurul lasat pe dinafara, si nervos si nervii lui nu au niciun efect; viata merge inainte, procesele nu-si au rostul ca sunteti dispusa sa-i dati copilul si suplimentar.

Din toate astea copilul castiga; castiga calm, castiga timp de calitate cu un parinte (cu dv. daca nu cu el), castiga incredere in el (n-a venit ca nu te merita; of, stie asta, te iubeste, dar nu te merita si-i e rusine). Niciodata nu e vina copilului, e vina oricui altcuiva (Poate azi n-a venit ca ne-am certat pe pensie acum cateva zile, e vina mea, nu trebuia sa-i spun nimic; scuza-ma, tu n-ai nicio vina).

Sunt exemple, un psiholog va poate ajuta sa le treceti in registrul personal, adaptate la stilul dv. si al domnului astfel de solutii. Sunt unele carti de citit care ar ajuta, insa cred ca un psiholog, dar unul specializat pe aceste tipologii de probleme, ar ajuta mai mult.

Sunt foarte instructive sfaturile doamnei avocat, sunt sfaturi de supravieţuire a omului lipsit de libertate, adică condamnat, pedepsit şi aflat după gratii.
Dar mama şi copilul nu au păcătuit cu nimic, nu sunt de vină că "omul" e tânăr şi neliniştit , că umblă brambura, că nu are responsabilitatea de părinte, dar nişte luminaţi plagiatori de legi au copiat o parte din legile unor ţări unde sunt prevederi şi pentru iresponsabilitatea părintilor, omise de ai noştri.
Cât despre sentimentul de abandon al copilului

ABANDÓN, abandonuri, s. n. 1. Părăsire împotriva regulilor morale și a obligațiilor materiale a copiilor, a familiei etc. 2. Părăsire a unui bun sau renunțare la un drept. 3. Renunțare la continuarea participării într-o probă sportivă. – Din fr. abandon. (DEX)

un copil lângă care părintele nu a locuit niciodată, când acel părinte biologic nu a format o familie niciodată cu copilul şi mama sa, un copil cu un părinte care apare ca meteoritul şi dispare la fel nu simte nici un sentiment de abandon, fiidcă pentru a fi părăsit, trebuia să existe precedentul de a fi trăit împreună.

@Martzone - mai ales copiii care nu au locuit niciodata cu parintele absent, care n-au creat o legatura emotionala cu acel parinte biologic se simt abandonati (pentru ca n-au meritat nici macar efortul de a vedea daca e ceva de capul lor)
Daca au locuit si au cunoscut parintele absent au o imagine mai putin idealizata a parintelui respectiv si se pot raporta ceva mai realist la el, in genere parintii ideali nu dispar in ceata dupa ce au fost parinti ideali, si pot sa puna o parte din vina si in poala parintelui absent. In vreme ce parintele celebru-necunoscut are toate calitatile din povesti si din imaginatie, si doar copilul este vinovat pentru absenta respectivului parinte biologic.
Copiii adoptati compenseaza lipsa parintilor biologici prin efortul suplimetar pe care il depun parintii lui adoptivi, dar e un proces lung si istovitor si are succes doar daca parintii adoptivi sunt parinti si nu binefacatori.
Of, dar e o discutie asa de luunga ca am umple pagini si pagini si pagini.

M-as fi asteptat ca un parinte singur sa cunoasca mai multe despre sentimentul de abandon, inutilitate, lipsa de stima de sine pe care il are un copil caruia ii lipseste un parinte.
Macar sa ne amintim secvente din filmele cu copii orfani care, mai intotdeauna, isi imagineaza ca un obstacol de netrecut nu i-a permis parintelui/parintilor lipsa sa ramana prezent/prezenti in viata lui.

Mie una imi pare un om extrem de puternic acela care poate sa intoarca o situatie defavorabila in avantajul sau.