Sotul jucator de pacanele ameninta ca-mi ia tot din casa (la partaj)

Buna seara. Am nevoie de niste sfaturi serioase. Nu am pe cine sa intreb si am incredere in forumul asta. Mi-e greu sa scurtez povestea dar o sa incerc.

Sotul meu e jucator de pacanele de 2 ani. Suntem impreuna de 13 ani, iar pana acum 2 ani nu a dat semne ca ar avea probleme cu dependentele sau probleme psihice. E cadru militar si e genul e om “sclav”, care nu incalca normele societatii. Evita sa fie altfel, de frica gurii lumii. Era un om calm, optimist, vesel, cu multi prieteni, al carui vis era sa aiba un serviciu stabil cu pensie asigurata, sotie si copii. Pentru el e esential sa fie bine vazut in societate, respectat. El nu risca nimic niciodata, urmarea numai stabilitatea, siguranta. Era un om superficial, care privea lucrurile per ansamblu, la modul general.

Eu sunt opusul – sunt invatata sa-mi castig banii pe cont propriu, nu suport sa am sefi, vreau o afacere de succes, uneori risc, nu am prieteni (ci doar amici) pentru ca nu am incredere in oameni, nu-mi doresc copii, sunt perfectionista, cu atentie la detalii. Cam asta e, in mare, psihologia fiecaruia. Cu toate astea, intre noi a fost o dragoste maxima, ca-n povesti, cu suflete pereche, etc.

E, lucrurile au inceput sa se imputa acum 2 ani, cand a fost rugat de un coleg sa cumpere niste bilete la pariuri sportive. De la pariuri a ajuns la masinile de poker iar dupa primul castig a devenit “dependent”. Pun intre ghilimele pentru ca nu stiu sigur daca este jucator-problema sau jucator compulsiv. Sper din tot sufletul sa nu fie compulsiv pentru ca am citit ca rata de “vindecare” e de 2% (abstintenta doar 1 an de zile), restul ajung in puscarie sau se sinucid.

La inceput juca 10-20 lei si castiga cateva sute de lei odata si venea laudandu-se acasa. Eu ma bucuram pentru el si-l incurajam sa mai joace. Juca o data pe saptamana si mai mult castiga decat pierdea, din ce-mi spunea el.

Dupa cateva luni era ferm convins ca a invatat sa pacaleasca masinile si sa castige. Baga din ce in ce mai multi bani, castiga cam cat pierdea. A inceput sa se gandeasca numai la asta, facea strategii in gand. Nu vorbea despre masini dar se vedea ca e mereu cu gandul in alta parte cand vorbeam cu el.

Si tot asa pana a inceput sa piarda masiv. De cateva ori a luat ultimii 200 lei din casa, fara sa ma intrebe, si i-a pierdut. Banii trebuia sa ne ajunga pana la salariu, inca 2 saptamani. Apoi venea cu mai putini bani la salariu acasa si ma mintea ca a imprumutat diversi colegi care nu ar mai fi avut ce sa le dea de mancare copiilor. De fiecare data, dupa cateva zile imi marturisea ca m-a mintit. Eu am crezut ca a fost fraier, a patit-o si si-a invatat lectia. Am zis ca na... se mai intampla, a facut si el mici prostii, vom trece peste.

E, asta pana cand si-a jucat tot salariul prima oara. A pierdut cam 1500 lei, a imprumutat 2000 de la tatal lui ca sa avem din ce trai. Nu ne-am mai descurcat cu banii si asa ca a marit un credit la banca pentru a ne acoperi datoriile la parintii lui. Problema e ca nu i-a dat niciun ban tatalui, ci i-a jucat. A plans, s-a tavalit pe jos, a jurat, a implorat si am zis ca e ultima oara. A facut un descoperit de cont la banca pentru a achita din datorii. In luna aia mi-a mers bine si am castigat 4000 lei. M-am dus a doua zi cu el si am achitat datoria la banca.

Cateva luni a fost liniste si pace. Dupa un timp incepea sa intarzie o ora de la munca, sau statea la piata 2-3 ore in loc de 30 minute. Gasea mereu scuze. Parea sincer.

Intre timp eu mi-am pierdut jobul, nu mai aveam venit.

Intr-o dimineata ma trezesc si il vad cum iese pe usa cu rucsacul. Nu stiam unde se duce, n-am intrebat. Mi-am facut cafeaua si cand am deschis telefonul am gasit SMS de la el cu “Adio”. Atunci am avut primul soc zdravan. Nu raspundea la telefon... Mama mi-a spus ca a vorbit cu ea inainte sa plece si i-a spus ca am hotarat noi de comun acord sa ne despartim pt ca eu nu spal, nu fac curat, nu gatesc, nu fac copii, sunt vegetariana, ingrijesc animale, etc, etc. Nu pricepeam absolut nimic! Cand mi-a dat prin cap sa verific cutiuta cu inelul meu de aur, am vazut ca disparuse. Atunci mi-am dat seama.

Intr-un tarziu a recunoscut la telefon ca a pierdut salariul, plus 1000 lei imprumutati de la colegi ca sa-i joace si sa-si recupereze salariul, plus banii de haine de la armata.

A plecat cateva zile din oras, la parintii lui. Cateva zile mi-a spus ca e vina mea, ca de cativa ani nu mai e fericit cu mine, ca sunt asa si pe dincolo, ca nu mai sunt aceeasi persoana, etc. Plangeam dupa el si l-am acceptat inapoi. A venit acasa comportandu-se ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Am aflat ca de cateva luni ii crescuse salariul de la 1500 lei, la 1900 lei, dar tinea secret. A jurat, implorat, cerut iertare si tot tacamul. A facut alt credit de cateva mii de lei, la care a trebuit sa semnez si eu, ca sotie. Atunci am intrebat la banca daca cumva vor veni sa-mi ceara banii daca el moare si mi s-a spus ca da. Am ezitat dar am semnat. (Un coleg de-al lui tocmai se impuscase in cap la locul de munca dupa ce daduse gaura de 500 milioane lei vechi la un CAR pe care-l administra.)

Au trecut alte 3-4 luni linistite. Consideram ca e in perioada de refacere. I-am gasit job project-based pentru timpul liber. Castiga banuti si ii placea. Totul parea sa fie ok; in curand poate reusea sa achite datoriile. Din pacate s-a repetat faza. In septembrie, intr-o zi cand nu raspundea la telefon de ore bune... a venit acasa tacut si a inceput sa-si faca bagajul. L-am intrebat ce a facut si mi-a raspuns “Ce stiu eu sa fac mai bine...”. Jucase salariul, plus 2000 lei imprumutati de la un coleg.

Lacrimi, saracie, dormit la locul de munca, rusine maxima de colegi si subalterni, umilinta, depresie, apropos-uri de sinucidere, declaratii de dragoste, etc.

De data asta nu l-am mai putut accepta inapoi. A trebuit sa faca inca un credit. I-am spus sa stea cu chirie undeva un an de zile, timp in care sa se gandeasca, sa stea el cu gandurile lui, sa se puna pe picioare, sa-si acopere datoriile si dupa aia poate ne impacam. Noi ne iubeam foarte mult si a ramas ca-l sprijin cu ce pot, desi eram cam leftera de cand nu mai castigam bani, iar el plin de datorii. Datoriile la parintii mei, cu taxele, ajunsesera la 2100 lei. Parintii mei sunt pensionari si nu avem centrala pe gaze.

Dupa putin timp vine la mine in casa neinvitat ca sa-si ia niste haine. Era beat si furios. Mi-a zis sa ma gandesc ce mai am de valoare prin casa si sa amanetam, ca poate am si eu nevoie de bani. I-am spus ca nu amanetez nimic din lucrurile mele, ca n-am innebunit. Atunci mi-a spus ca am lantul de aur de la gat si alte bijuterii si ca el mi le-a luat cadou si deci are si el parte la ele. Am ramas masca! I-am spus ca e lantul meu, care mi-e foarte drag, pentru care am facut sacrificii ca sa mi-l cumpar, si ca nu i-l pot da. A zis ca atunci sa-i dau partea lui din Smart TV, sifonier, pat si calculator. I-am zis ca nu se poate asa ceva pentru ca partea lui e cheltuita demult la pacanele. A insistat cu bijuteriile si pentru ca am vrut sa vad ce face, daca vorbeste serios, i-am dat bijuteriile mele din aur. Se facea ca ezista, ca ii pare rau si a zis ca nu le va amaneta, ca o sa le tina aproape de inima lui si o sa doarma cu ele, iar la momentul potrivit o sa mi le dea inapoi. A plecat cu ele. Nu-mi venea sa cred. Tarziu mi-a recunoscut ca le amanetase cum plecase de la mine.

E, mai departe treaba a stat in felul urmator: insista sa-i dau hainele si incaltamintea, dar eu i-am spus ca i le dau cand imi inapoiaza bijuteriile. Costa 500 lei sa le scoata de la amanet. Mi-a inapoiat cercei, i-am dat o parte din haine si urma zilele trecute sa-mi aduca lantul ca sa-i mai dau din haine.

Noi intre timp ne vedeam la o cafea, la doua zile. Discutam linistiti. El continua sa fie foarte gelos si insista sa ne impacam mai repede, ca nu poate sta singur, etc.

Lucrurile, insa, au luat o intorsatura foarte nasoala. Avea momente cand imi spunea ce mult ma iubeste si cat insemn pentru el si plangea, dupa aia devenea gelos ca vorbesc cu diversi pe Facebook, apoi devenea furios si trecea la amenintari urate. Nu vroia sub nicio forma sa divortam. A spus ca daca ma prinde cu altul, ne va face foarte mult rau. Mi-a spus ca proprietarul casei unde sta cu chirie a fost securist iar apoi politist care facea filaje. Aceasta persoana i-ar fi spus sotului ca oricand poate da un telefon si trimite niste oameni la mine in casa pentru a lua tot ce crede sotul ca-i apartine. Mi-a spus de mai multe ori asta.

Acum 2 zile m-a amenintat din nou si a incercat sa ma controleze, sa ma puna iar la punct. Nu am mai rezistat si i-am spus ca daca nu vine in 30 minute cu lantul, ii fac bucati hainele. Mi-a intors spatele si m-a durut foarte tare asa ca am facut ce am zis. I-am aruncat toate hainele si incaltamintea pe burlan.

A spus ca daca ii arunc hainele o sa faca plangere pentru distrugere si o sa ceara despagubiri si ca, orice-as face, voi pierde, pentru ca nu pot dovedi ca el e jucator de pacanele si ca a pierdut banii la jocuri, si ca o sa-mi ia tot din casa.

Problema mea asta este! Pot dovedi ca a pierdut toti banii respectivi la jocuri? Am 90% din convorbirile cu el la telefon sau pe chat-uri/SMS inregistrate. Ar fi acceptate la un proces?

Cum pot preveni sa ceara partaj si sa ia obiecte din casa? Ce as putea face ca sa scap de el? M-a terminat psihic. Nu mai dorm noptile. Nu mai pot lucra nimic, nimic, nici macar ce-mi facea placere si ma relaxa. Merg la cumparaturi si imi dau lacrimile in magazine. Nu sunt in stare sa port o discutie cu nimeni, nu imi mai vad viitorul, nu mai am directie.