depasirea limitelor legitimei aparari

In principiu, o persoana se afla in legitima aparare atunci cand exista pericolul unui atac material, direct , imediat si injust asupra sa , a altei persoane sau impotriva unui interes obstesc..sau pentru ca acest atac sa poata fi inlaturat. Deasemenea, este in legitima aparare atat acela care savarseste fapta pt. a respinge patrunderea fara drept a unei persoane in locuinta sa...cat si cel care din cauza tulburarii sau temerii a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea atacului. Aceasta ultima varianta presupune depasirea limitelor legitimei aparari si mai este denumit si exces justificat. Desi , in principiu, proportionalitatea dintre atac si aparare nu este de ordin matematic si deci nu presupune echivalenta mijloacelor, totusi, se presupune ca ar trebui respectata o anume echivalenta, in sensul ca la un atac indreptat impotriva integritatii corporale se poate riposta cu un act de aparare care lezeaza tot integritatea corporala a agresorului. Daca fapta celui ce riposteaza este vadit disproportionata fata de gravitatea atacului, atunc i vorbim despre depasirea limitelor legitimei aparari care, insa poate constitui circumstanta atenuanta sau cauza justificativa..
Starea de necesitate o reprezinta situatia in care o persoana actioneaza pt. a salva de la un pericol iminent si care nu ar putea fi altfel inlaturat, viata, integritatea corporala , sanatatea sau un bun important al sau , al altuia sau un interes general...( cazul unor calamitati naturale de exemplu) . Este necesar ca mijlocul prin care este inlaturat pericolul sa constituie singurul mijloc avut la indemana de cel care se implica in actiunea de salvare. Depasirea limitelor starii de necesitate are loc atunci cand prin actiunea de salvare ,au loc urmari vadit mai grave decat acelea care s-ar fi putut produce daca pericolul nu ar fi fost inlaturat. Daca faptuitorul ( salvatorul) nu si-a dat seama ca pricinuieste urmari mai grave ,atunci fapta sa este consoiderata ca fiind savarsita in stare de necesitate si ca atare, nu atrage raspunderea penala. Insa , daca e l si-a dat seama , a avut reprezentarea faptului ca provoaca daune mai mari decat insusi pericolul cu care erau amenintate valorile sociale ocrotite..atunci acesta savarseste o infractiune si va raspunde penal , insa , ii pot fi recunoscute circumstantele atenuante ale depasirii limitelor starii de necesitate.

Va multumesc.

cu placere

In practica, cum se interpreteaza "cel care din cauza tulburarii sau temerii a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea atacului"? Cum se dovedeste tulburarea sau temerea?
Va multumesc

Cred ca nu este foarte greu de dovedit tulburarea sau temerea, deoarece , o persoana care careia ii este amenintata viata nu mai are timp sa rationeze , dorinta de a se apara apre instinctiv, instantaneu ( instinctul de conservare) . Mai ales daca se iau in calcul insusirile fizice , psihice ale celui ce se apara.
Se poate concluziona daca orice persoana , in circumstante asemenatoare , s-ar fi simtit la fel de tematoare , date fiind toate imprejurarile, de la gravitatea atacului pana la caracteristicile fizice ale agresorului si mijloacele prin care acesta ataca , sunt lucruri ce se pot prezuma , de exemplu pot avea relevanta si timpul sau locul incidentului , cat si alte lucruri care pot demonstra justificarea unei aparari disproportionate fata de gravitatea atacului.