Executare silita

Intrebarea ramane aceiasi: Dar ati incurajat relatia cu tatal si eventual si cu familia paterna in loc sa irositi timpul pe prostii precum CEDO sau pe amanunte precum acela ca nu si-a recunoscut copilul si a vrut sa-l arunce pe geam?
In tragedia pe care o descrieti, daca este reala, copil nerecunoscut apoi tentaiva de omor as zice, utilizatorul Against pas va intreaba daca ati incurrajat relatia cu tatal. Aici e problema. Restul sunt detalii.
Ce ne mai ramane decat umorul?

Intrebarile mele raman aceleasi intr-adevar: (remarcile si sfaturile utilizatoarei proastasatului - in cazul in care nu sunt sterse de admin.- eu am ales sa le ignor, dvs. faceti ce doriti)
1. Dupa ce tatal a recunoscut copilul, fie si la patru ani, a existat vreo legatura intre copil si tata dupa ce l-a recunoscut (adica in perioada de 5 ani de dupa)? Va intreb deoarece inteleg ca instanta a considerat ca este in interesul superior al minorei un program de vizita al tatalui.
2. Tatal a fost condamnat pentru evenimentul de la doi ani descris?
3. Nu am inteles exact, ce fel de consiliere face minora?
Referitor la intrebarea dvs., puteti solicita dvs. pentru tatal un nou program de vizita pe calea ordonantei presedintiale, insa pana atunci, cu riscul de a starni o serie de nemultumiri, incercati sa faceti ce va sta in putinta pentru a incuraja relatiile dintre tata si fiica.

Buna ziua .
Nu a existat nici inainte de recunoastere, nici dupa , copilul refuza orice relatie cu acesta ,
Nu a existat deoarece a diparut dosarul de la politie....
Exista insa martori si inscrisuri din ziua respectiva de la institutii abilitate.
Consiliere a facut la protectia copilului la cererea executorului instanta a cerut consilierea copilului, dar si aici a spus foarte clar ca nu vrea sa PETREACA TIMP CU TATAL.
Ar trebui sa scriu PRESEDINTELUI ?
Nu vrea sub nici o forma sa intre in contact cu el , este decizia ei si eu nu o pot schimba.

Alexiaradu, în acest război trebuie să înţelegeţi că luptaţi singură împotriva unui întreg sistem încremenit în nişte şabloane. Puteţi scrie şi preşedintelui, şi lui Dumnezeu, aici, acum, nimeni nu vă va da dreptate.
După umila mea părere, există o lacună legislativă în problemele cu minorii.
Pe de o parte, legea spune că minorii trebuie să fie ascultaţi, consultaţi în problemele ce-i privesc, că nimeni nu are dreptul să bruscheze minorul, pe de altă parte, sunt hotărârile judecătoreşti, care se dau, în mare parte, după un protocol bine stabilit, prea puţin personalizat, care se izbesc de trăirile copilului, de temerile şi voinţa lui.
În această situaţie, vinovatul de serviciu este persoana la care locuieşte copilul, persoană care este acuzată că împiedică relaţia părintelui vizitator cu minorul, că nu şi-a făcut datoria de a convinge copilul să plece cu celălalt părinte.
Din nefericire, nu există aparate care să măsoare reauacredinţă a omului, aşa că nu se poate nici dovedi, nici infirma acuzaţia, rămâne doar efectul, amenda pe zi întârziere a părintelui rezident în favoarea părintelui vizitator! (oare nu e vorba de îmbogăţire fără justă cauză?)
Soluţia pe care am propus-o şi altora este amendarea Codului de procedură civilă, prin introducerea unui nou articol, după art. 912:
"Pentru punerea în aplicare a hotărârii judecătoreşti privind programul de relaţii cu minorul, în interesul superior al minorului, după epuizarea procedurilor din articolele anterioare, se va proceda la ridicarea în forţa a minorului, cu concursul specialiştilor din spitalele de psihiatrie şi a unităţilor de mascaţi.Copilul va fi predat părintelui îndreptăţit pe baza unui proces verbal de predare-primire"

Stimata doamna dupa cum a si afirmat utilizatorul Againstpas dansul ignora ce scrieti avand propriul refren "Dar ati incurajat...?", mai exact ignora evidenta si realitatea. Afirma ca ar ignora si ce scriu eu...dar in acelasi timp imi raspunde=D>Asta e, exista si o denumire de specialitate pentru acest refuz de a vedea realitatea...dar sa nu intram in amanunte!
Nu doamna, nu trebuie sa scrieti presedintelui deoarece nu va va fi de niciun folos.
Continuati sa adunati probe. Orice apreciati relevant depuneti la institutiile/organele specializate prezentandu-va cu 2 exemplare pentru a lua nr de inregistrare pe exemplarul ce va ramane la dvs. Arhivati acasa propriul exemplar, insotindu-l eventual de o scurta nota cu detalii. S-ar putea sa uitati amanuntele solicitarii avand in vedere "viteza" de raspuns.
Incercati pe cat posibil sa va vedeti de viata dvs si a copilului, sunt mult mai valoroase!
Nu ignorati niciun eveniment ce se poate constitui intr-o proba, oricat de mic ar fi.
Aveti grija sa aveti martori, eventual si o camera video montata.
Daca dosarul a disparut de la politie, ma rog nu inteleg cum ar fi posibil, puteti face o noua plangere, caci, daca domnul chiar a incercat sa arunce copilul pe fereastra, aceasta se numeste tentativa la omor si nu s-a prescris! Luati-o de la capat.
Pensie alimentara primeste copilul?
In afara "grijii parintesti" manifestata chiar si prin recurgerea la executare silita mai exista si alte "griji"? se intereseaza de evolutia scolara, de starea de sanatate a copilului etc? Daca nu, adunati probe si in acest sens.
Domnul are serviciu, casa, masa, o viata cu cap si coada?
Care este exact programul de vizitare incuviintat de instanta? Este acesta respectat in integralitatea sa de catre domnul?