Decăderea din drepturile parintesti

Mesajul șters e conexat cu precedentul pt ca ati postat mesaje consecutive.
Fiecare acord sau caz ar trebui analizat în concret, însă nu mereu autoritatea parinteasca exercitată în comun e în interesul copilului.

De acord ca nu intotdeauna autoritatea parinteasca comuna e benefica pentru un copil, atunci insa ar fi cazul sa se modifice legea, sa prevada niste aconditii cand se acorda, nu sa se incalce cu lejeritate cea actuala.

Ony dragă, art.398 Cod Civil stipulează că autoritatea părintească unică se acordă pentru motive întemeiate, iar Legea 272/2004 completată cu legea 257/2013 precizează care sunt aceste motive întemeiate:

20. La articolul 31, dupa alineatul (2) se introduc cinci noi alineate, alin. (2^1) - (2^5), cu urmatorul cuprins:

(2^5) Se considera motive intemeiate pentru ca instanta sa decida ca autoritatea parinteasca sa se exercite de catre un singur parinte alcoolismul, boala psihica, dependenta de droguri a celuilalt parinte, violenta fata de copil sau fata de celalalt parinte, condamnarile pentru infractiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infractiuni cu privire la viata sexuala, infractiuni de violenta, precum si orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de catre acel parinte a autoritatii parintesti."

Acum, la orice alt motiv, intră multe şi rămâne la aprecierea instanţei.
Dar şi violenţa este prezentă în majoritatea cazurilor în care se dispută drepturile asupra copilului.
Oare cum se pot numi, de exemplu, interogările repetate ale minorilor de către autorităţi, în urma reclamaţiilor unui părinte? Sau venitul la poartă cu fel de fel de necunoscuţi, ca să forţeze copilul să plece? Violenţa fizică este perceptibilă, dar violenţa psihică? Cum credeţi că se simte un copil la care tatăl merge la şcoală cu cadoul şi se plânge în faţa întregii clase că mama nu-l lasă la copil?mai ales dacă copilul e destul de mare şi ştie că s-a întâlnit cu tatăl său chiar acasă cu două zile înainte?
Apoi neglijenţa! Dacă un părinte lipseşte din viaţa copilului său, apare ca un meteorit, apoi dispare din nou, în ce măsură poate el discerne care e interesul superior al copilului său?
Autoritatea părintească comună presupune ca ambii părinţi să hotărască , de exemplu, unde să-şi facă vacanţa copilul.Dar dacă unul din ei e de negăsit pe toată perioada vacanţei, când trebuie să-şi dea acordul? Sau cănd se face înscrierea la carting, unde se cere semnătura tatălui?

Doamna Martonze, discutam de cazuri diferite. Faptul ca in lege nu sunt prevazute anumite aspecte sau ca judecatorul nu tine cont de ele nu inseamna sub nici o forma ca trebuie sa incalcam ce avem in momentul actual, iar in momentul actual scrie clar ca nu se poate renunta la custodia comuna ci se pot discuta conditiile ei.
Stiu, inteleg si empatizez cu dumneavoastra , sunt situatii crunte in care copilul are de suferit de pe urma custodiei comune dar situatia asta nu se rezolva ba din contra, duce la altele daca incalcam si ce avem bun.

Iar bun in momentul asta e faptul ca nu se poate renunta benevol la custodie comuna. Rau este ca o primeste oricine ,chiar si parintele dezinteresat sau ala care vrea sa-ti faca rau prin intermediul copilului. Rau este ca daca nu platesti cu anii pensie alimentara dar apari la scoala copilului facand scandal tot ramai cu custodia comuna.

Urmarim responsabilizarea parintilor nu folosirea copiilor in troc.

Responsabilizarea părinţilor vine din interior, de la individ, nu o dă o hârtie pe care un judecător a scris "autoritate comună" sau "de vineri până duminică cu obligaţia...."
În altă ordine de idei, aşa cum s-a scris mai sus, părinţii se pot înţelege cum să decurgă relaţiile parentale, iar instanţa ia act de înţelegerea dintre părinţi.
Cunosc personal o familie divorţată la notar, unde mama are drept de semnătură pentru orice, nu are nevoie nici de acordul tatălui pentru paşaport sau ieşire din ţară.Nu pot preciza articolul din lege în baza căruia au rezolvat astfel, atâta ştiu doar că ei doi au fost doar la notar.