Cum pot sa ma asigur ca viitorul meu copil va fi cu mine

:offtopic: Va rog sa nu judecati situatia fara sa o cunoasteti; aceasta este o discutie juridica si nu stim daca domnul are dreptate sa doreasca asta sau nu, nu-l putem judeca etc. fara sa cunoastem situatia.
Am sters un mesaj deja ca offtopic. Multumesc pentru intelegere.

Stimata dna AVLIL eu n-am judecat pe nimeni ci l-am indemnat pe domn sa se gandeasca la binele pruncului (si aici va citez). Va rog sa nu-mi stergeti abuziv un mesaj pasnic cu referire stricta la linistea si binele viitoarei mame si viitorului copil, doar ptr ca indemnul meu nu nu e comod tatalui!! Cand dvs intotdeauna indemnati mamele sa dea copilul tatalui, nici dvs nu cunoasteti situatia, ci porniti mereu de la premisa ca face bine copilului sa mearga la tata, ceea ce nu e neaparat real in 100% din cazuri.
Cred ca un viitor tata ar trebui sa se preocupe ca viitoarea mama sa fie linistita, sa manance bine, sa mearga regulat la doctor, iar copilul, cand se va naste, sa beneficieze de laptele matern. Gasiti ceva gresit in asta?
Cred ca binele copilului ar trebui sa prevaleze intereselor procesuale, sau nu?

Hmm, ce va faceti sa credeti ca divortul ar reprezenta o cale prin care sa va ramana copilul?? Pragmatic vorbind, la ceea ce ati expus dvoastra, SINGURA sansa de a avea dvoastra acel copil este sa cadeti la o intelegere (eventual financiara) cu mama si sa-l luati la 5-6 luni dupa nastere. Asta nu v-ar scuti de o multitudine de probleme ulterioare din partea mamei dar...daca va ocupati bine de el aveti mari sanse sa il si pastrati. Deocamdata va doresc sa vi se nasca un copil sanatos!

Domnule Tudor,
ca psiholog imi permit sa va spun ca niciun parinte NU are dreptul sa priveze copilul de dreptul lui de a-si intalni celalalt parinte si de a dezvolta o relatie sanatoasa cu acesta din urma. Daca doi indivizi, ce au adus pe lume un copil, din varii motive se despart, asta NU inseamna ca ei nu mai sunt parintii copilului, sau ca micutul nu mai are nevoie de ambii parinti (chiar daca sa presupunem ca parintii au cele mai grave vicii si nu ar putea sa-si exercite atributiile de parinte). Este demonstrat ca implicarea copilului in conflictul parintilor traumatizeaza copilul; in aceeasi masura si "secretele rusinoase" au efect traumatizant asupra copilului pentru ca acesta simte ca ceva "pluteste in aer" si se gandeste la lucruri foarte grave dar despre care nu poate vorbi... De aceea va sugerez ca, pentru binele copilului ce se va naste, sa incercati mai degraba ca impreuna cu mama sa stabiliti un plan serios de conlucrare pentru sanatatea psihica a copilasului. Chiar daca dumneavoastra si mama copilului nu va impacati, ar fi recomandat ca impreuna sa mergeti intr-o terapie de familie unde sa invatati cum sa fiti parinti minunati pentru copil, chiar daca vietile personale nu vi se mai suprapun.

Toate bune va doresc!

Sansele sa ii luati copilul sotiei sunt nule, sau ma rog...tind spre 0. Ar fi cateva situatii, dar nu cred ca e cazul aici ca daca ar fi fost cazul nu intrati sa cereti pareri. Dvs ar trebui sa stiti ca sotia dvs se afla acum intr-o perioada de schimbari hormonale ce o fac sa fie foarte vulnerabila si sensibila. Orice stres si grija pe care i-o provocati se rasfrang asupra sanatatii viitorului copilas. Asa ca daca vreti sa fiti tata, renuntati la prostii si la planuri de a desparti un nou nascut de mama lui, pentru ca ceea ce vreti sa faceti este o crima atat impotriva sanatatii psihice a sotiei dvs, cat si impotriva sanatatii viitorului copil. Cititi despre importanta alaptarii, despre cat de important este ca bebelusul sa creasca alaturi de mama lui, si puneti interesul copilului deasupra orgoliului dvs. Faptul ca stati bine financiar si ca eventual va permiteti o bona nu inseamna ca e mai bine pentru copil. Nicio bona, bunica sau tata nu poate inlocui o mama. Poate ca par rea, insa locul unui nou nascut este langa mama lui si nu in alta parte!!