Ma bucur ca ati deschis un nou subiect pt ca putem aprofunda discutia. De asemenea, consider acest schimb de replici foarte util ambelor parti.
Doresc sa va lamuresc cu privire la toate aspectele :
1. Dreptul la actiune, presupune si punerea in executare silita daca s-a obtinut in prealabil titlul executoriu sau era de drept titlu executoriu. Conf art 120 din OUG 99/2006 contractele de credit sunt titluri executorii. In cazul de fata a fost incheiat in 2007 iar actiunea in acest caz nu presupune cererea de chemare in judecata ci cererea de executare silita. In acest caz numai cererea de executare intrerupe cursul prescriptiei.
2. Sunteti intr-o foarte grava eroare cu privire la procedura. In toate cazurile, se aplica procedura de la data formularii cererii de chemare in judecata sau a cererii de executare silita. Am vazut ca ati dat chiar un citat din art 405 vechiul cod procedura civila. Nu are nicio aplicabilitate cu privire la cazul prezentat. Utilizatorul Danelian a precizat foarte clar ca a primit in decembrie 2015 termen 15 zile. Presupun ca este vorba de termenul prevazut la somatia imobiliara. Daca nu ma credeti pe mine, dovada o poate face si utilizatorul Danelian prin comunicarea articolului la care se refera executorul in somatie. Pun pariu cu dvs :D ca articolul este pe noul cod de procedura daca dosarul s-a inregistrat dupa Feb 2013 (intrare in vigoare noul cod de procedura civila).
3. Eu cred ca s-a stabilit foarte clar de catre legiuitor care regula de procedura se aplica. Eu unul nu am dubii in privinta asta.
4. Referitor la Art 2.504 pe care l-am dat ca si exemplu de reglementare a situatiei pe noul cod civil (ATENTIE : nu se aplica in cazul de fata – contract incheiat in 2007) imi este foarte clar si va rog sa observati ca este scris negru pe alb bunuri mobile si imobile ipotecate: « (1) Prescripţia dreptului la acţiune privind creanţa principală nu atrage şi stingerea dreptului la acţiunea ipotecară. În acest din urmă caz, sub rezerva prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită, creditorul ipotecar va putea oricând urmări, în condiţiile legii, bunurile mobile sau imobile ipotecate, însă numai în limita valorii acestor bunuri.” Alineatul (2) care v-a pus in dificultate de interpretare se refera strict numai la aceesoriile creantei (dob + penalitati) la care creditorul nu mai are dreptul in caz ca i s-a prescris dreptul, chiar daca valoarea imobilului ar acoperi si aceste accesorii. Asadar, se poate obtine numai principalul si in limita valorii imobilului. Punct. Coroborat cu 2.518 Noul Cod Civ rezulta foarte clar ca teremenul de prescriptie al ipotecii a fost stabilit la 10 ani pe noua reglementare (repet, nu este cazul contractului despre care discutam)
Va recomand pt aprofundare:
[ link extern ]
Daca nu ma credeti pe mine (desi textul legii e foarte clar) atunci poate va lamureste Dl Prof. Boroi. Mergeti direct la pagina 8 pct 5.2.
5. Referitor la cei 10 ani de care ati pomenit, nu se aplica dreptului de ipoteca (vedeti si art 22 din decretul 167/1958 – legea speciala in vigoare la incheierea contractului : „Dispozitiilor Decretului de fata nu se aplica dreptul la actiune privitor la drepturile de proprietate, uzufruct, uz, abitatiune, servitute si superficie. » prin urmare se aplica ipotecii). Am explicat in interventia anterioara destul de clar.) Motivul e foarte simplu : Dreptul de ipoteca este un drept real accesoriu si urmeaza calea dreptului principal. In cazul un datorii la banca, ca este ipoteca sau nu, dreptul principal este un drept de creanta/personal al creditorului (pe noul cod civil este derogarea speciala pe care opereaza in cazul ipotecii si am prezentat-o la punctul 4.)
Si va rog sa aveti in vedere ca este foarte importanta data contractului, indiferent natura sa, deoarece contractul isi produce efectele potrivit reglementarilor in vigoare la data incheierii acestuia.
Succes!