Rugaciunea elevului :
Dumnezeule din Cer
Din al camerei ungher
Unde stau sa si ma trudesc
Lectiile sa-mi sfarsesc
Catre Tine ma intrept
Tu esti mare si Intelept.
Doamne, nu ma dumiresc
Pentru ce sa patimesc
Intrucat vinovat pot ca sa fiu
Lectia daca nu o stiu !
In al anilor sirag
Unii fac si altii trag
Si dreptate asta nu-i!
Cezar daca in vremea lui
Ar fi fost mai potolit
Nero de n-avea chibrit
Maicii Rome foc sa-i dea
Si atatia Ludovici
Plus atatia Friderici
Napoleon, de-ar fi fost
Om la casa lui cu rost
Si s-ar fi purtat corect
Nu!?, mai…scapam de un obiect !
Iar Papin fiind racit
S-a gasit mai motat
Ca sa faca ceai cu mac
In ulcica cu capac
Nu ca zic, dar spui
Ce-am eu cu ulcica lui?!
De accea eu
Ma retrag de la liceu
Iar de Ai vrea sa mai raman
Tu al tuturor Stapan
Schimba programul tot
Pune ore de inot
Zeci de ore de jucat
Mii de ore de plimbat
Fa sa curga tot ce-i ud
In directia Nord-Sud
Doamne numai Tu ma poti scapa
Dupa marea mila Ta!
trope_doi a scris:
Ce e viata?! :ok:
Stiu ce nu e:
---------------------------------
Bocet pentru Tatiana Stepa
---------------------------------------
Se-aliniază ştirile atroce,
Sub care omul bâjbâie înfrânt,
ªi, Doamne, cum peste
această voce
Accepţi să pună un gropar pământ?
Neverosimil se întâmplă toate
Furtunile au rupt pe străzi copaci,
În toate casele de sănătate
Nu mai există loc, pentru săraci.
Asfixiaţi de epoca mizeră,
Ne amăgim că vom scăpa
în cer,
Dar moartea, zilnic, printre noi prosperă
ªi taxe pentru ea ni se şi cer
De-a-ndoaselea e rânduit
destinul,
E greu şi pe pământ, şi sub pământ
ªi între noi ne măcinăm
continuu
ªi nimenea nu e de neînfrânt.
De-un timp încoace, farsa
ne îngână,
În permanentă stare de război,
Purtăm în palme propria ţărână
ªi ne mirăm că seamănă
cu noi
ªi, Doamne, se acutizează rana
ªi te-am ruga, ai grijă,
dacă vrei,
S-o ţii în preajma Ta pe Tatiana,
Punând pământ de flori
pe vocea ei.
Pe-aici, e o dezordine cumplită,
Mor tineri mulţi şi îi
petrec bătrâni,
E, poate, cea din urmă reuşită
A Mioriţei scăpătând la stâni
ªi totuşi ce delir de ştiri atroce,
Furtunile au dărâmat păduri
ªi merge în pământ această voce,
De ce de ea nu vrei să te înduri?
Învaţă însăşi ploaia să
murmure
Un cântec trist, dar moartea-i spune "Taci",
Copacii rătăcesc fără
pădure,
Pădurea moare fără de
copaci.
---------------------
07.08.2009
Adrian Păunescu
"Imparte Doamne cu mine DUREREA!
Din lacrima care te striga
Si da mi alinarea
Si da mi mangaierea
Imparte cu mine Durerea!
Imparte Doamne cu mine TACEREA!
Ce noaptea si o lasa pe pleoape
Cand somnul sau moartea
Sunt tot mai aproape
Imparte cu mine Tacerea!"
Da Doamne Iarna!
Sa ma adoarma
Sa ma ingroape
Cu tot cu toamna
Sa cada alba peste destine
Sa nu mai stie nimeni de mine
Imaprte Doamne cu mine TRADAREA!
Cu care ma acoperira
Sterge mi din lacrima
Chinul si zarea
Imparte cu mine TRADAREA!
Imparte Doamne cu mine MINCIUNA!
Pornita pe singuratate
Si liniste pune acum peste toate
Imparte cu mine MINCIUNA!
Imparte Doamne cu mine IUBIREA!
Risipa, ursitei, risipei
Si lasa uitarea
La marginea clipei
Imparte cu mine IUBIREA!
Imparte Doamne cu mine TRISTETEA!
De a ti pune pe umeri povara
DURERII, TACERII,MINCIUNII, TRADARII
Imparte cu mine TRISTETEA!
Omagiu pentru Tatiana STEPA
ODIHNEASCA SE IN PACE!