daune morale

aha...
respingerea nemotivata / amisiunea de a se pronunta pare temei de recurs, dar si atunci ramane motivul respingerii (neexprimat de prima instanta, dar existent), acela ca nu s-au cerut pana la primul termen de judecata.
in plus, banuiesc ca nici nu s-au dovedit, asa ca si o discutare a cererii de daune morale in principiu (in executare, in recurs, etc.), tot nu pare oportuna, riscand sa fie respinsa ca nedovedita (solutii ciudate s-au mai vazut in instante), si limitand astfel si sansele unui litigiu separat.

Nu sunt de parare ca asceste daune morale pot fi cerute pe calea dreptului comun, dar in schimb pot spune ca pot fi acordate doar in cadrul litigiului de munca dedus judecatii, dar in schimb dovedirea existentei unui asemenea prejudiciu c este cu adevarat extrem de dificil de realizat in fapt.

gabescu a scris:

Nu sunt de parare ca asceste daune morale pot fi cerute pe calea dreptului comun, dar in schimb pot spune ca pot fi acordate doar in cadrul litigiului de munca dedus judecatii.

@ gabescu
Nu sunt sigur ca inteleg sustinerile dvs.
Din C. Muncii, Art. 269 (1) Angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.
rezulta ca temeiul este raspunderea civila contractuala, deci dreptul comun.
De aici rezulta si rasturnarea sarcinii probei, de la angajator (specific dr. muncii), la salariatul reclamant (specific pr. civ.).
Tot de aici rezulta si temerile de mai sus cu privire la taxa de timbru (desi cred ca noi discutam subtilitati de care instantele de litigii de munca nu au timp) .
Totodata, art. 269 nu conditioneaza antrenarea raspundeii angajatorului de vreun alt litigiu de munca sau de alt fel.
Atunci de unde "pot fi acordate doar in cadrul litigiului de munca dedus judecatii"?

Daca, de ex. pur ipotetic, ma consider discriminat la locul de munca, prin unele atribute adresate de colegi/sefi, referitoare la trasaturi etnice. Nu am fost concediat, dar am facut o depresie fiindca am pierdut un contract. Clientul ipotetic mi-a zis ca el nu lucreaza cu tigani, si ca patronul meu i-a zis ca eu sunt tigan.
Am dovezi, am temei, dar nu am un alt litigiu de munca in care sa cer daune morale, ci doar cererea de daune. Cum procedez?

Pe de alta parte, as dori sa stiu parerea dvs. in cazul descris in post-ul initial: In cazul in care s-ar demara un litgiu separat, pana sa discutam daca este admisibila cererea, se datoreaza taxa de timbru? dar in cazul solicitarii daunelor morale impreuna cu contesatrea deciziei de concediere (de ex.) se datoreaza taxa de timbru?

Va multumesc!

Ei asta inseamna ca am sanse... ? :">


CCR: Taxele judiciare de timbru pentru daune morale sunt neconstitutionale
27 Iulie 2009 Avocatnet.ro
Curtea Consitutionala (CCR) a stabilit, prin decizia nr. 778/2009, ca dispozitiile art. I pct. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 34/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru sunt neconstitutionale.
Dimensiune text
print ym Articol interesant (10)
Decizia CCR nr. 778/2009 a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 465, din 6 iulie 2009.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. I pct. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 34/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 511, din 28 august 2001, dispozitii prin care s-a abrogat art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997.

Prin Decizia nr. 778/2009, CCR a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art. I pct. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 34/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru sunt neconstitutionale.

Autorul exceptiei a sustinut ca dispozitiile legale atacate contravin prevederilor art. 1 alin. (3) din Constitutia Romaniei, deoarece instituie o taxa judiciara de timbru disproportionata pentru actiunile avand ca obiect daune morale.

Argumentele CCR:

Reglementand raspunderea civila pentru prejudiciile cauzate prin fapte ilicite, Codul civil roman nu se refera expres si la existenta unei forme de raspundere patrimoniala pentru daunele morale. O asemenea forma de raspundere juridica a fost admisa pe cale jurisprudentiala, cu deosebire incepand cu anul 1990.

Legislativ, existenta raspunderii patrimoniale pentru daune morale a fost recunoscuta implicit prin art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, text introdus in lege prin Ordonanta Guvernului nr. 11 din 29 ianuarie 1998, aprobata prin Legea nr. 112/1998, in care se prevedea scutirea de taxa judiciara de timbru a actiunilor si cererilor, inclusiv cele pentru exercitarea cailor de atac, referitoare la "stabilirea si acordarea de despagubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnitatii sau reputatiei unei persoane fizice".

Reglementarea reprezenta un mod specific de aparare juridica a mentionatelor atribute ale personalitatii umane - caracterizate in art. 1 alin. (3) din Constitutia Romaniei ca fiind valori supreme in statul de drept. In felul acesta se asigura accesul la justitie, neconditionat de plata unei taxe de timbru, persoanelor vatamate prin proferarea de expresii insultatoare, calomnii ori denigrari savarsite pe orice cale, direct sau prin mijloacele de comunicare in masa.

Luand in considerare aceste ratiuni ale art. 1 alin. (3) din Constitutia Romaniei care au justificat scutirea de taxe judiciare de timbru a actiunilor avand ca obiect stabilirea si acordarea de despagubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnitatii sau reputatiei unei persoane fizice, Curtea Constitutionala constata ca abrogarea art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru contravine prevederilor art. 1 alin. (3) si ale art. 21 alin. (1) si (2) din Constitutia Romaniei, precum si ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.


Ce spuneti ? Dar cum dovedesc ?