De ce sa nu planga fetita? E suparata, plange. Simte sa planga, e ok atunci sa planga. Daca ea simte sa planga si dv. ii spuneti sa nu o faca, va invata sa isi ascunda trairile. Pentru ce? Ca sa nu mai stie ce simte ci doar ce trebuie sa simta?
Poate daca un copil e suparat si simte nevoia sa planga, sa o faca. In caz ca cineva ii spune ca nu e ok, atunci ii neaga sentimentele, i le respinge.
In plus, la suparare e o chestie cu adrenalina si niscai hormoni care, printr-o repriza buna de tantrum sau plans, pot fi echilibrate de copil. Copilul face bine, perfect ca sa se linisteasca, e o anxietate sa plece de langa dv. si e ok ce simte.
Mai mult, o anxietate aveti si dv. ca fata dv. trebuie sa treaca prin asta; ea simte, primeste semnale si se comporta ca atare: exemplar!
E normal sa ii spuneti ca ce simte e in regula, ca o intelegeti, ca si dv. sunteti agitata de plecarea ei, ca poate ar trebui sa mearga mai des la tata ca sa se linisteasca, sa se obisnuiasca. Puteti plange impreuna, separat, o puteti lasa sa planga in bratele dv. Plansul linisteste.
Nu e o drama, e normal dar va e greu si e ok sa acceptati asta impreuna sau separat, amandoua.
Vreti sa stiti ce a facut? Faceti desene despre ziua de ieri: dv. la cumparaturi, ea la tata. Dar, sincer, asta e doar nevoia dv. de control, nu e important ce face. E important cum se simte, ce trairi a avut.
Contactati un psiholog, cel de la gradinita eventual sau de la Directia de protectie a copilului ca sa vedeti de unde vine anxietatea copilului.
Daca doriti sa ii fie copilului mai bine, rugati tatal sa o mai ia de la gradinita, sa mai mearga in parc seara, aceste contacte repetate, de durata mai mica, ajuta copilul sa se ataseze de tata. Nu obligatia pe care o simte bilunar.
In rest, oferiti-i tatalui acea zi, separata de celelalte vizite. Uite, pierzi o zi, ce zici s-o iei intr-o sambata de dimineata pana seara? Asa nici eu nu pierd inca un weekend cu ea, nici tu o zi.
Si asa, copilul castiga o perioada mai scurta cu tatal. E mai usor pentru el, e mai bine, il ajuta pe copil asta.
Daca deja de un an programul se desfasoara strict, nu stiu cate sanse or fi sa schimbati asta, insa un program mai flexibil ajuta pe toata lumea si mai ales pe copil. Daca tatal stie ca fiica lui poate veni si weekendul viitor la el, atunci weekendul asta cand are program si fata tanjeste dupa mama, renunta mai usor.
Ideea e sa fiti deschisa, sa fie clar ca ii e copilului atat de usor cat ii e si cu adaptarea la gradinita, ca prea or fi venit ambele simultan, nu stiu, dv. cunoasteti mai bine.
Daca doriti sfat strict legal, scrieti motamo dispozitivul privind programul cu tatal. Daca va mai pot da idei, reveniti cu alte detalii.
Stimata doamna, e de preferat, asa cum v-a sugerat si Avlil, sa nu mai contabilizati atat si ceea ce e neclar, sa lasati de la dvoastra.
Nu uitati ca tatal a primit 24 de we-uri din 52. Asadar aveti 4 we-uri in plus. Nu mai socotesc si restul timpului, profund disportionat.
Ref SAPTAMANA din august, incercati sa intelegeti si sa acceptati ca o saptamana are 7 zile si nu 5 iar instanta o fi priceput acest lucru. Ca atare dvoastra ati ramane cu 27 we_uri iar tatal cu 25.
Sunt sentinte care acorda tatilor chiar si 1,5 luni din vacanta de vara, respectiv jumatate din cea de iarna. Cu Crciunuri si Paste-uri alternate, cu aniversari ale copilului alternante, cu aniversari ale parintilor la care participa copilul etc.
Asta cu we-urile primeaza in lipsa altor reglementari ptr zilele respective.
Eu inteleg ca in ciuda temerilor dvoastra, fetita se intoarce ok de la tata. E firesc ca un copil sa planga atunci cand, pe de o parte stie sigur ca iese din zona de confort obisnuita, pe de alta parte nu stie cat de confortabil ii va fi mergand la tata,
Usor usor se va obisnui ca e bine si la mama, e bine si la tata.
Important e sa intelegeti ca fetita are nevoie de ambii parinti ACUM, ptr a nu avea repercursiuni negative viitoare.