Autoritate părintească comună

Autoritatea părintească comună presupune posibilitatea existenței unei colaborări între părinți privitor la deciziile luate față de copil. Dacă o astfel de colaborare nu este posibilă autoritatea părintească se va exercita în mod exclusiv doar de către unul dintre părinți.

Vă rog detaliați cum se manifestă acest conflict, deoarece legal vorbind, conflictul dintre părinți nu este nici pe departe un motiv temeinic pentru ca instanța să hotărască autoritate părintească exclusivă, întrucât autoritatea părintească comună reprezintă regula generală.
Care dintre părinți refuză să comunice sau să coopereze în interesul copilului`?

În ipoteza unei situații conflictuale care afectează comunicarea dintre părinți se pune problema dacă este în interesul copilului să se dispună exercitarea autorității părintești de către un singur părinte în următoarele condiții:
1.►Trebuie avute în vedere doar fapte concrete, care pot fi dovedite;
2.►Probatoriul trebuie să se poarte asupra următoarelor elemente cumulative:
A.►Dovada de către soțul solicitant a suferinței copilului care se află sub autoritatea ambilor părinți;
B.►Stabilirea unei legături de cauzalitate între suferința copilului și exercitarea în comun a autorității părintești;
C.►Demonstrarea faptului că soluția constă în exercitarea autorității părintești exclusiv de către părintele solicitant.

Autoritatea părintească poate fi exercitată doar de unul dintre soți pentru motivele prevăzute de art. 507 din NCC.
Art. 507 nu stabilește o simplă excepție de la exercitarea în comun a autorității părintești, ci veritabile situații excepționale în care autoritatea părintească se exercită de către un singur părinte, de interpretare restrictivă, situații care ar trebui să intervină foarte rar și care pot fi subsumate ipotezei în care unul dintre părinți se află în imposibilitate de a-și exprima voința.
Potrivit ART. 507 din NCC, dacă un părinte NU este mort, NU este declarat mort prin hotărâre judecătorească, NU este pus sub interdiție, NU este decăzut din exercițiul drepturilor părintești, NU se află în neputință din orice motiv și NU este incapabil de a-și exprima voința, ARE autoritate părintească DEPLINĂ asupra copilului.

Nu reprezintă motive temeinice de a retrage autoritatea părintească asupra copilului argumente de tipul:
1.►faptul că părintele rezident doreşte acest lucru pentru că așa vrea el/ea(»a primi ghidare din partea ambilor părinți este un drept al copilului«!).
2.►faptul că între părinți există anumite neînțelegeri cu privire la modul concret de exercitare al autorității părintești(de exemplu unde să locuiască copilul), sau că părintele rezident refuză să coopereze cu cel nerezident.
3.►faptul că un părinte este stabilit în alt județ sau în altă țară din lume.
4.►faptul că un părinte este pensionar, are o afecțiune de sănătate, consumă alcool ocazional și/sau moderat zilnic, are un handicap fizic minor, are un venit lunar mai modest comparativ cu al părintelui rezident..., etc.

ÎN CONTINUARE JURISPRUDENȚĂ:

Curtea De Apel București; "Dacă părintele copilului nu a fost decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti şi nu există nici punerea sa sub interdicţie pe cale judiciară, el urmează a exercita drepturile şi îndeplini obligaţiile specifice autorităţii părinteşti". (C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., min. şi fam., dec. civ. nr. 129/2006).

Curtea De Apel București; "În caz de tensionare a relaţiilor dintre soţi şi având în vedere stresul provocat de destrămarea familiei, este absolut necesară realizarea consilierii psihologice a copiilor pentru dezvoltarea echilibrată a acestora, din toate punctele de vedere". (C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., min. şi fam., dec. civ. nr. 2332/2006, în Sintact).

Curtea De Apel București; "Conţinutul obligaţiei părinţilor - căreia îi este corelativ dreptul copilului de a fi crescut în condiţii care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială - este unul complex, neputându-se limita la contacte personale care au loc din când în când şi la acordarea unor sume de bani". (C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., min. şi fam., dec. civ. nr. 229/2006).

Curtea De Apel Bacău; "Potrivit dispoziţiilor art. 97-98 C. fam. (în prezent art. 483 NCC - n.n.), ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi obligaţii faţă de copiii lor şi tot împreună stabilesc măsurile privitoare la persoana copilului. Aceasta înseamnă că părintele care nu are în grija sa copilul ca urmare a despărţirii în fapt a soţilor păstrează aceleaşi drepturi şi obligaţii cu privire la copil". (C.A. Bacău, dec. civ. nr. 82/1996, în Lege 4).

Pentru neînțelegeri se da hotărâre de instanta dar nu e obligatoriu sa se dea custodie exclusiva.
Regula este custodia comuna.

Dacă vreți sa declarați apel mergeți la avocat ca sa va facă argumentat juridic motivarea apelului.
Apelul trebuie motivat si în ce constau greșelile primei instante de judecata.

Daca s-a apelat la instanta este evident ca exista conflicte intre parinti, dar - asa cum deja vi s-a raspuns - conflictele in sine nu justifica exercitarea exclusiva a autoritatii parintesti. Ar insemna ca toate dosarele ajunse in instanta sa fie solutionate prin acordarea custodiei exclusive.

Daca doriti sfaturi concrete, dati-ne mai multe amanunte, in speta care a fost motivarea concreta a instantei.

In 2012 s-a pronuntat sentinta de divort si s-a incredintat copilul mamei pe motivul neintelegerilor dintre parinti, si a incapacitatii de comunicare dintre acestia.
Am deschis proces de reincredintare si extindere a programului de vizitare. S-a admis in parte, adica am primit extinderea programului de vizitare, asa cum am cerut, dar s-a respins cererea de incredintare comuna. Citez din motivarea sentintei: "Din probele administrate rezulta ca relatiile personale dintre parti s-au desfasurat pe aceleasi coordonate si ulterior procesului de divort, fiind caracterizate prin lipsa de comunicare, de cooperare, martorii confirmand tensiunea care exista si in prezent intre reclamant si parata. ... In acest context, instanta apreciaza ca nu exista motive intemeiate pentru a se reveni asupra masurii adoptate in cadrul primului proces".