Buna ziua.
Copilul este incredintat mamei (proces judecat pe vechiul cod civil).
Tatal a obtinut un program de vizita, pe care nu-l respecta. Dorinta sa este sa fie sunat de catre copil atunci cand acesta doreste sa fie luat, insa copilul, care are 11 ani, nu-l suna (au existat cateva intalniri in care copilul a fost bruscat de catre tata, atat fizic cat si verbal, evenimente prezentate de copil in cadrul intalnirilor cu un consilier psiholog, la care participa mama si copilul, intalniri in cadrul DGPASC).
Mama este amenintata de catre tata cu un proces pentru alienare parentala.
Ce se poate face in acest sens ?
Stimată doamnă Adi,
Din ce relataţi azi trebuie să vă aşteptaţi ca la următorul proces să fie citată d-na directoare, ca martor în proces, unde va fi întrebată dacă tatăl copilului s-a interesat la şcoală despre copil
Faceţi o strigare şi la medicul de familie, probabil s-a interesat şi pe acolo de starea de sănătate a copilului.
Oricum, e dreptul dânsului să fie informat direct de la sursă :)
@When Această mamă este prietena noastră veche, pe când asociaţiile nu erau chiar atât de vocale.Domnul tată descris aici acţionează tipic, după modelul celor din acele grupuri.Puteţi citi postările din urmă ale doamnei, acest tată iubitor a dorit avortul, a recunoscut copilul după ani de zile, doamna şi atunci a acceptat relaţia copilului cu tata, mai mult, copilul luat pentru o săptămână a fost readus după două zile, deci toată iubirea părintească a acestuia este o mascaradă şi dorinţă de şicanare. Nu puteţi pune eticheta de "alienare parentală" în fiecare caz, de fapt în majoritatea cazurilor copiii au motiv bine determinat să nu-şi dorească o relaţie cu cineva care i-a supărat :)
M-as fi bucurat, sincer, sa ne fi sunat pe noi si sa intrebe cum merge scoala, daca intampina greutati, daca are nevoie de sprijin (de ce nu, chiar si la rezolvarea unor teme, pana la urma...), daca ii lipseste ceva, sau ar mai avea nevoie de ceva (evident, copilului nu-i lipseste nimic, pentru ca sunt un parinte responsabil care investeste tot ce poate in copil), dar....stiti...."o vorba buna mult aduce :) ".
Cred insa, cu parere de rau, ca intentia este alta...probabil o voi descoperi dupa ceva timp...
Evident ca mi-am dat acordul ca scoala sa-l informeze pe tata cu privire la copil, dar azi citeam in ochii directoarei nedumerirea, paream ca persoana care interzice contactul tatalui cu propriul copil. Norocul nostru este ca am gasit oameni cu suflet si multa intelegere care si-au dat seama imediat de situatia reala.
Martonze, in fiecare luna mergem la control stomatologic, pentru activare aparate dentare. Tatal a fost informat din prima clipa cand am aflat ca va fi nevoie de aparate. Costul lor a fost de 2000 RON. A fost invitat si este in continuare, invitat la fiecare control. Nu s-a prezentat niciodata, ba chiar i-a reprosat copilului ca-i trimitem aceste mail-uri ca sa-l punem pe el sa plateasca. Mai mult, a intrebat copilul de ce il tot chemam, ce ar putea el sa faca prin prezenta lui. I-a argumentat "lipsa" sa prin : "eu nu te chem pe tine cand merg la dentist" !!!
Cu toate acestea, eu continui informarile..pentru ca asa mi se pare mie corect. Si chiar ii spun si copilului ca trimit aceste email-uri.
Aici problema nu este legata de ceea ce am simtit eu si prin ceea ce am trecut eu. Imi port crucea... Ma doare ca acest copil, absolut minunat (si nu o spun doar eu), nu are parte de un tata adevarat, caruia sa-i pese intr-adevar.
Martonze, cred sincer ca nu cititi foarte bine inainte sa va faceti o opinie. Ma bucura insa ca macar la anumite postari sunteti atenta pana la capat, de regula vad ca cele scrise de o femeie.
Nu este nimic, va subliniez eu diferentele intre tatii de la anumite asociatii ( din care nu, nu fac parte insa daca tot m-ati acuzat de asta m-am interest si eu) si tatal cu care are de-a face userul din aceasta postare.
1. Tatii care se bat pentru alienarea parentala sunt tatii care nici nu stiu la ce scoala le-a fost inscris copilul
2. Tatii care se bat pentru alienarea parentala platesc mereu, la timp, pensii alimentare din care lejer poate trai copilul chiar fara aport din partea mamei.
3. Tatii care se bat pentru alienare sunt tati carora nu li se raspunde niciodata la telefon desi incearca mereu.
4. Acei tati vin mereu la programul de vizita chiar daca niciodata nu li se deschide usa.
5. Acei tati merg sa-si ia copilul si copilul ii injura sau ii respinge pentru ca stie mami de ce, nu, nu pentru ca si-ar aminti ei un abuz din partea tatalui, insa asa I-a invatat mama.
Acum, eu zic ca e mare diferenta intre comportamentul userului care a deschis topicul si comportamentul mamelor alienatoare.
Mie personal mi-e rusine si imi repugna ca sunt asemenea specimene de tati, cum este cel in topicul de fata. Daca insa oameni ca el au prins avant si elan si putere sa hartuiasca este pentru ca sunt multe mame care alieneaza. si din pacate nu consider ca masurile statului sunt suficiente pentru parintii care alieneaza si cei care neglijeaza. Abuzatorii se ascund sub umbrella celor abuzati.
Asociatiile au devenit asa vocale pentru ca nu s-a luat nici o masura impotriva abuzului care se numeste alienare parentala si in continuare nu se ia. De ce? Pentru ca sunt ca dumneavoastra Martonze femei, mame, personae ( ca pot fi si barbati ) care considera ca intotdeauna problemele sunt doar la nerezident, nu la rezident.
Atunci cand tati sau mame, nu ne va mai fi frica sa recunoastem ca gresim, ca exista parinti buni si parinti rai, abia atunci se vor schimba lucrurile pentru copii nostrii.
Eu sunt barbat si nu mi-e teama sa recunosc ca tatii gresesc dupa divort, ca exista specimene care uita de copii lor.
Dumneacoastra de ce nu puteti recunoaste Martonze ca alienarea parentala exista?
De ce sunteti impotriva masurilor luate impotriva rezidentului care opreste copilul de la a avea contact cu celalalt?
ah, o sa-mi raspundeti ca exact de asta v-a acuzat si fostul dumneavoastra partener. Insa lumea stimabila Martonze nu se imparte in rai si buni numai prin prisma experientelor dumneavoastra. Nu sunteti etalonul dupa care se masoara toti. Nu inseamna ca daca dumneavoastra nu ati alientat, nici o alta mama nu alieneaza.
Ma bucur ca userul care a deschis topicul va este prietena, pentru ca personal consider ca nu aveti decat de invatat din modul in care dansa priveste situatia si o gestioneaza. Mai rar asa ceva si ma inclin.
mai am o intrebare Martonze, ati spus ca majoritatea copiilor nu-si doresc sa aiba o relatie cu cineva care I-a suparat. Cum decideti, va intreb eu cand supararea este importanta, sufficient de importanta incat respingerea unui parinte sa fie justificata?
Pentru ca eu accept cand e vorba de neglijenta, de abuz fizic si psihic, dar sa ti se para acceptabil ca parinte ca fiica ta isi respinge tatal pentru ca a calcat pe galetusa si a rupt toarta cand erau la plaja, pentru ca e ateu, nu crede in Dumnezeu sau pentru ca nu a dat un glob suficient de repede cand a a vrut copilul sa-l puna in brad, asta e exagerare. Exagerari insa binecuvantate de alienatori.Si da, textul lor e ca minorul a fost abuzat fizic, desi absolut in toate cazurile pe care eu personal le cunosc ( nu majoritatea, TOATE) minorul nu si-a putut aminti nici macar o palma data de parintele alienat.
Eu pot crede ca sunt si parinti care , din diverse motive, folosesc copilul ca o arma impotriva celuilalt parinte.
Doar ca eu am ales sa-mi cresc copilul altfel. Si cu toate acestea, probabil pentru ca exista o "moda", sunt aruncata in aceeasi "galeata", si ca sa ajung sa demonstrez ca nu e asa, trebuie sa mai scriu pagini intregi de intampinari, sa mai prezint aspecte din viata mea, care poate nu le-as vrea dezvaluite...etc.
Hartuirea aceasta ma deranjeaza, faptul ca am ajuns sa ma uit zilnic in cutia postala dupa vreo citatie la un alt proces....
Dnule when eu sunt perfect de acord. V-am citit cele 5 pct. Maine semnez ptr ele. Am o conditie: daca macar 2 din ele nu sunt indeplinite recunoasteti ca acel parinte acuza degeaba si ar merita sanctionat pentru acuzatii mincinoase, pe care le-a trambitat pe la fiecare colt?