mihaelaxxx a scris:
... deci copiii nu ar fi privati de intrega masa succesorala...
Pentru că ați folosit această expresie, am avut senzația că știți ceva despre rezervă.
Avantajul unei discuții față în față este că observ când omul începe să clipească des :) și o iau de la capăt.
Partenerul dvs. poate să vă constituie dreptul de uzufruct asupra apartamentului.
Și pe măsură ce se apropie de groapă poate să vă dea mai mult decât atât. :) Vă poate dona sau vă poate lăsa prin testament până la jumătate din avere. Aceasta este limita dincolo de care, dacă ar trece, ar încălca rezerva succesorală a copiilor săi. (adică acea parte a moștenirii pe care legea le-o lasă chiar împotriva voinței tatălui lor, manifestată prin liberalități. Unde liberalități, împropriu, dar sugestiv exprimat, înseamnă a da pe de-a moaca/gratuit, prin donație, prin testament).
Numai în acest caz (dacă liberalitățile ar trece de jumătate din avere), copiii ar putea să ceară reducțiunea liberalităților excesive (în traducere liberă = mai tăiați din ce s-a dat și dați-ne nouă, căci ne-a rămas cam puțintel).
Or, dacă apartamenul nu este cumva prin Monaco și celelalte bunuri vreo două căpițe de fân prin Poplaca :) înseamnă că valoarea dreptului de uzufruct n-are nicio sansă să treacă de jumătate din avere. Asta voiam să spun pe pagina precedentă.
În rest, după cum spuneați și îmi place și mie să spun: nu-i destul totdeauna a cere, spre a obține.