Custodia comuna

Buna ziua,
Fiecare parinte are impresia ca cel mai bine ii este copilului langa el.
Va sfatuiesc sa lasati copilul la mama si sa stabiliti un program de vizitare pentru dumneavoastra.
Parintele la care nu locuieste minorul are toate drepturile si obligatiile celuilalt parinte dar il poate vedea doar in perioada programului de vizitare sau, in plus, cand ii permite timpul si mama.
Daca mama este de inteles atunci veti putea sa va vedeti copilul oricand si il va lasa si la dumneavoastra mai mult decat este in program.

Drepturile parintilor sunt presupuse egale, cf. legii. Asa ca acea parte din acord pare inutila.
Totusi, in practica un parinte este mai egal decat celalalt. Pentru a nu ajunge astfel, va recomand un acord corect, echitabil, legal, pe varste si prtoiectia ambilor de evolutie a copilului, cu sanctiuni pentru cel care dovedeste ca ii incalca ori limiteaza drepturile celuilalt.

Stimate domn, rog sa revedeti intrebarea dvs: parintele la care va locui copilul : sotia tine mortis ca copilul sa locuiasca la ea si aici vroiam sa va intreb ce dezavantaje am eu daca domiciliul copilului este la sotie. Cred ca ar trebui sa va preocupe ce dezavantaje/avantaje ar avea copilul, nu dvs! Copilul nu e o miza si niciun trofeu.
Luati in considerare cine locuieste in casa in care s-a nascut copilul, dvs sau fosta sotie. Ca orice alt om si copilul se ataseaza si resimte drept "locul lui" casa in care mod obisnuit locuieste. Mai ganditi-va si la distanta fata de familia extinsa, prieteni, vecini de care copilul s-a atasat si care fac parte din mediul lui obisnuit de viata. Si nu in ultimul rand, acceptati ca oricate legi ar exista despre egalitatea intre parinti, ele nu vor schimba acel atasament unic si special al copilului de mama. Respectati nevoile si sentimentele copilului, dar si ale mamei, in ceea ce priveste desigur rolul ei de parinte, si veti obtine la randul dvs respect.

2. Dezavantajul este ca veti plati o intretinere in bani (in contul mamei), drept ptr care copilul va pricepe ca numai mama il creste. Apoi, e foarte psibil ca daca nu faceti sluj la dna mama, incet-incet, sau ca prin farmec, copilul sa se detaseze emotional de dvoastra si nu va mai perceapa decat, cel mult, un bancomat exploatabil in timpul legaturilor personale.

Acum depinde de ce pensie se plateste acelui copil. Daca dvs dnule asaofi opinati ca un copil va crede ca doar mama il creste, caci contributia tatalui se duce in contul bancar, atunci, zic eu, ca n-ar fi rau de loc ca parintii, inclusiv cei platitori de 200-300 de lei pe luna, cu titlu de pensie, sa-i dea copilului peste 7 ani (varsta scolara la care copilul stie sa numere) banii de pensie direct in mana sau sa-i faca o cumparatura (ca mai mult de una nu poti face), si astel sa priceapa copilul mai usor care e "contributia" tatalui si sa traga propriile concluzii! Cat priveste a face "sluj" la mama, fiecare cu mizele lui si cu intelegerea lui. Sunt multi oameni care considera, de exemplu, ca a spune "multumesc" echivaleaza cu o umilinta. Altii cred ca a face "sluj" inseamna bun simt si respect fata de decizia celuilalt de a pune punct relatiei. Oricum fiecare culege ceea ce a semanat. Pentru unii probabil e mai important ca au fost parinti "mandri", care n-a facut "sluj" in fata celuilalt, la pretul ca si-au distrus relatia cu copilul, razboindu-se cu mama, decat sa se fi purtat civilizat si mama sa fi sustinut relatia.