Dacă internarea nevoluntară într-o instituție medicală nu este considerată sancțiune, cum se poate deduce aceasta din durata pedepsei?

MirceaW a scris:

Măsura internării nevoluntare este măsură de siguranță cu caracter medical, aici sper că nu e nicio confuzie.

Ba tocmai ca si aici faceti o confuzie sau ramaneti in cercul vicios in care va invartiti sau cum vreti sa-i spuneti. De unde ati tras concluzia ca este vorba despre o masura de siguranta, asa cum ati scris mai sus?

Cat priveste prezumtia de nevinovatie, aceasta exista si se raporteaza la momentul la care hotararea penala ramane definitiva si nu la diferite momente intermediare de pe parcursul urmaririi penale sau al judecatii cand se iau anumite masuri procesuale, cum ar fi si aceasta masura a internarii medicale in vederea efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice (si care nu este masura de siguranta, asa cum v-am mai spus). Daca vreti, aceasta masura a internarii medicale in vederea efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice este un soi de "mandat de aducere", care se impune in situatia in care persoana nu se conformeaza la solicitarile organelor judiciare, respectiv de a se prezenta la comisia medico-legala psihiatrica. Pentru o intelegere mai buna ganditi-va la situatia cand o persoana este chemata la audieri. Ce se intempla daca nu se prezinta? Este adusa cu mandat de aducere. Se poate opune prezumtia de nevinovatie in acest caz? NU. Pai vedeti?!
In concluzie, nu are de-a face ceva dintre aceste masuri procesuale cu incalcarea prezumtiei de nevinovatie sau cu incalcarea Constitutiei.

Insa ca sa intelegeti mai bine cum sta treaba cu masurile acestea, raspundeti la prima intrebare, daca doriti desigur.

Cu privire la inscrierea in cazierul judiciar, masirile provizorii nu apar in certificatul eliberat persoanelor fizice sau juridice, apar doar in cel pus la dispozitia instantei sau organului de urmarire penala.
Ele sunt notate pana la solutionarea definitiva a cauzei, dupa care se sterg
Asa se intampla si cu punerea in miscarea actiunii penale, arestul preventiv...etc.

Ba tocmai ca si aici faceti o confuzie sau ramaneti in cercul vicios in care va invartiti sau cum vreti sa-i spuneti. De unde ati tras concluzia ca este vorba despre o masura de siguranta, asa cum ati scris mai sus?

Internarea nevoluntară la sesizarea comisiei medico-legale psihiatrice este măsură de siguranță cu caracter medical. Niciuna dintre măsurile de siguranță cu caracter medical nu poate fi aplicată fără o expertiză medicală în prealabil, iar o expertiză medicală nu poate fi efectuată fără un temei rezonabil cu persoana în cauză. Diagnosticele se pun numai în condițiile prevăzute de lege, adică nu în alte locuri decât în unități medicale, deci faptul că cineva declară despre o anumită persoană că este bolnavă nu este de ajuns pentru a sili acea persoană la efectuarea unei expertize.

Cat priveste prezumtia de nevinovatie, aceasta exista si se raporteaza la momentul la care hotararea penala ramane definitiva si nu la diferite momente intermediare de pe parcursul urmaririi penale sau al judecatii cand se iau anumite masuri procesuale, cum ar fi si aceasta masura a internarii medicale in vederea efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice (si care nu este masura de siguranta, asa cum v-am mai spus). Daca vreti, aceasta masura a internarii medicale in vederea efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice este un soi de "mandat de aducere", care se impune in situatia in care persoana nu se conformeaza la solicitarile organelor judiciare, respectiv de a se prezenta la comisia medico-legala psihiatrica. Pentru o intelegere mai buna ganditi-va la situatia cand o persoana este chemata la audieri. Ce se intempla daca nu se prezinta? Este adusa cu mandat de aducere. Se poate opune prezumtia de nevinovatie in acest caz? NU. Pai vedeti?!
In concluzie, nu are de-a face ceva dintre aceste masuri procesuale cu incalcarea prezumtiei de nevinovatie sau cu incalcarea Constitutiei.

Prezumția de nevinovăție este valabilă cât timp nu există hotărârea penală definitivă prin care suspectul/inculpatul să fie găsit ca autor al faptei. ”Orice persoană este considerată nevinovată PÂNĂ LA stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă.”(Art.4,alin.1, CPP), deci prezumția de nevinovăție nu este valabilă doar la momentul hotărârii penale definitive.
Exemplul cu persoana care este chemată la audieri nu este relevant. Dacă o persoană este chemată la audieri se discută despre o cauză penală, nu despre discernământul celui audiat. Faceți confuzie între chemarea la audieri și aducerea în fața comisiei medico-legale, dar cu toate acestea nu cred că ați consimți la efectuarea unei expertize ce are la bază îndoiala asupra discernământului dvs.
Concluzia la care ați ajuns este eronată.

Eu v-am intrebat, de unde ati tras concluzia ca este vorba despre o masura de siguranta in cazul masurii internarii nevoluntare in vederea efectuarii expertizei psihiatrice? Adica, unde scrie asa ceva, care este temeiul de drept? Pentru ca aceasta masura procesuala nu este o masura de siguranta cu caracter medical, din doua motive, unu ca nu este enumerata in cadrul masurilor de siguranta si doi ca de fapt sunt doua institutii de drept penal total diferite, cu regim juridic diferit, cu scop diferit, in sectiuni distincte ale codurilor si asa mai departe, chiar daca ambele fac referire la "o internare" si "la o unitate medicala" iar dvs vi se pare ca este acelasi lucru, ei bine, nu este. Repet intrebarea, initiala, cu privire la temeiul de drept pentru cele pe care le afirmati.

Internarea nevoluntară în sine, este o procedură civilă, ca procedură de internare.
`
Legea 487/2002 republicata 2012, legea sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice

Art. 53
Procedura de internare nevoluntara se aplica numai dupa ce toate incercarile de internare voluntara au fost epuizate.

Art. 54
O persoana poate fi internata prin procedura de internare nevoluntara numai daca un medic psihiatru abilitat hotaraste ca persoana sufera de o tulburare psihica si considera ca:
a) din cauza acestei tulburari psihice exista pericolul iminent de vatamare pentru sine sau pentru alte persoane;
b) in cazul unei persoane suferind de o tulburare psihica grava, neinternarea ar putea antrena o grava deteriorare a starii sale sau ar impiedica sa i se acorde tratamentul adecvat.

Art. 55
Internarea nevoluntara se realizeaza nuami in spitale de psihiatrie care au conditii adecvate pentru ingrijiri de specialitate in conditii specifice.

Art. 56
(1) Solicitarea internarii nevoluntare a unei persoane se realizeaza de catre:
a) medicul de familie sau medicul specialist psihiatru care are in ingrijire aceasta persoana;
b) familia persoanei;
c) reprezentantii administratiei publice locale cu atributii in domeniul social-medical si de ordine publica;
d) reprezentantii plitiei, jandarmeriei sau ai pompierilor, precum si de catre procuror;
e) instanta de judecata civila, ori de cate ori apreciaza ca starea sanatatii mintale a unei persoane aflate in cursul judecatii ar putea necesita internare nevoluntara.
(2) Motivele solicitarii internarii nevoluntare se certifica sub semnatura de catre persoanele mentionate la alin. (1), cu specificarea propriilor date de identitate, descrierea circumstantelor care au condus la solicitarea de internare nevoluntara, a datelor de identitate ale persoanei in cauza si a antecedentelor medicale cunoscute.
(3) Procedura revazuta la art. 61 si urmatoarele se aplica in mod corespunzator.

Art. 57
(1) Transportul persoanei in cauza la spitalul de psihiatrie se realizeaza, de regula, prin intermediul serviciului de ambulanta. In cazul in care comportamentul persoanei in cauza ese vadit periculos pentru sine sau pentru alte persoane, transportul acesteia la spitalul de psihiatrie se realizeaza cu ajutorul politiei, jandarmeriei, pompierilor, in conditiile respectarii tuturor masurilor posibile de siguranta si respectarii integritatii fizice si demnittii persoanei.
(2) Transportul bolanvului psihic cu ambulanta se efectueaza, intotdeauna, cu insotitor.