Vorbeam mai deunazi cu un bun prieten pe care Dumnezeu l-a ajutat sa scape din balamuc, despre muzica. Mi-a povestit ca fusese recent la Opera - faimoasa constructie care este emblema metropolei Sydney si ca majoritatea spectatorilor era compusa din asa-zisii taranoi australieni, adica fermieri... in fine, oameni cu putina scoala, care muncesc in schimb extrem de mult, cu utilaje faine, normal, iar in weekend vin la oras si se duc la un teatru, la opera. Asta in conditiile in care un bilet mai bun costa 500 de parai.
Asa mi-am amintit ca pe vremuri - deh, o tempora - mergeam saptamanal la filarmonica, si culmea, in sala erau o gramada de liceeni. Nu, nu in Bucuresti, nici macar intr-unul din orasele principale ale patriei. In orice caz, erau concerte bune, interpretate cu multa seriozitate, veneau destul de des solisti straini, in fine, comparand cum erau interpretate acele concerte sau simfonii in filarmonica provinciala fata de cum sunau discurile de vinil pe care le aveam din Uniunea Sovietica, diferentele calitative erau greu de notat.
Anii au trecut, Ceausescu (deh) a construit o cladire somptuoasa pentru filarmonica aceea, dar interesul pentru astfel de muzica s-a redus simtitor. Lumea nu mai are suflet pentru muzica buna.
Evident ca hrubele pe unde se baga house sunt pline ochi, iar berea curge in valuri, minorii fiind consumatori de nadejde.
Am sa propun celor care au deschiderea sa asculte muzica simfonica un concert considerat nu numai exceptional de frumos, ci si extrem de dificil din punct de vedere tehnic. Este vorba despre concertul nr. 2 pentru pian si orchestra de Camille Saint-Saens.
Sublima este partea a 3-a, Presto, despre care se spune ca este ca si cum dupa o cursa de fond de 10 kilometri, ai pune atletii sa alerge inca 100 de metri in 10 secunde.
Prima parte -
[ link extern ]
A doua parte -
[ link extern ]
A treia -
[ link extern ]
Interpret este George Li, un copil in varsta de 15 ani, american de orgine chineza, considerat drept unul dintre cei mai valorosi pianisti din lume, la ora actuala. Acest copil a inceput sa concerteze la varsta de 9 ani cu mari orchestre simfonice.
Si un ultim amanunt - aceasta bijuterie muzicala a fost compusa in numai 3 saptamani, si a fost dedicata, evident, unei femei. Numele ei nu conteaza, ci doar faptul ca l-a inspirat pe creator.
Enjoy =D>