[ link extern ]
Jacek Kaczmarski adica vocea care canta prin 1980 revolta celor din Solidarno¶æ
Nasza klasa - Clasa noastra
“Ce mai fac cei din clasa noastrã?”
Ma-ntreaba Adam, cel din Tel-Aviv,
“Azi e tare greu sa ajungi deasupra,
Si e greu chiar sa traiesti cinstit”
“Ce mai fac, oare, cei din clasa noastrã?”
Wojtek e in Suedia, intr-un club porno,
Si mi-a scris: “Sunt bine platit
Pentru ceva ce acasa faceam gratis in cluburi” x2
Kaska si Piotrek sunt in Canada
Pentru ca au sanse mult mai bune acolo,
Iar Staszek e pe undeva prin US,
Pawel locuieste chiar in Paris
Goska si Przemek o duc greu de tot
Goska o sa nasca a treia obraznicatura in mai
Amandoi plang in zadar la oficiul de somaj
Si vor sa plece cu copiii in vest x2
Magda o duce bine in Madrid
Si urmeaza sa se marite cu un spaniol
Maciek a murit in decembrie
In timp ce “vizita” o locuinta
Janus, cel pe care-l invidiam toti
A saltat peste fiecare val,
A ajuns chirurg si a salvat o multime de vieti
Dar fratele lui s-a spanzurat x2
Marek e la inchisoare
Pentru ca a refuzat sa traga-n Michal
Scriu un roman despre ei
Cam asta este toata clasa noastra
Ah, mai este Filip! E fizician la Moscova
A luat o multime de premii
Vine acasa cand are chef
Si e de fiecare data primit de prim-ministru x2
Am gasit intreaga clasa in exil, in tara, sau in mormant
Si cat ne-am schimbat!
Toti alearga parca-n viata!
Am gasit intreaga clasa
Toti sunt maturi si imbatraniti
Si-am incercat sa scot la lumina tineretea
Dar n-a mai iesit nimic x2
Nu mai sunt baieti, sunt barbati
Nu mai sunt fete ci femei
Si-n curand tineretea noastra se va vindeca de tot
Fara sa fie vina nimanui
Toti suntem de vina
Toti avem teluri in viata
Toti suntem mai degraba normali
Si asta nu e deloc prea mult x2
Si nu stiu ce vis visez
Ori ce stea straluceste pe bolta
Atunci cand, in mijlocul tuturor fetelor cunoscute
Eu caut fetele copiilor de demult
Nu stiu de ce privesc peste umar atat de des
Cu toate ca nimeni nu mai mai striga azi: “colega!”
Poate o sa gasesc pe cineva sa se joace cu mine
Ori macar sa se ascunda, ca sa-l caut ... x2
Azi doar ne crestem propriile seminte
Ne crestem frunzele, fiecare pentru sine,
Si radacini, desigur,
In exil, in tara, sau in morminte
In jos, in laturi, sau catre soare-n sus
Pe ramurile din dreapta si din stanga
Fara sa ne mai aducem macar aminte ca la sfarsit
Suntem toti doar unul si acelasi copac. x2