Oprimarea libertății copilului meu. Pot câștiga în instanță dreptul de a ieși din țară cu el în lipsa acordului tatălui, care are domiciliul stabil în Germania?

Nu va imaginati cât contează pentru mine un răspuns clar și ferm în ceea ce privește problema mea...Va mulțumesc! !!
Divorțul s-a pronunțat în urma cu doi ani.Cu greu am obținut procura pentru a părăsi țara (2 săptămâni în vacanță anul ăsta )...De când întâmpin probleme medicale cu fiica mea,am fost nevoită "sa-l implor" sa-mi trimită procură din nou pentru niște investigații amănunțite la Szeghet..Am primit procura în cele din urmă,valabila din 23 decembrie-7 ianuarie,o perioada în care n-ai cum sa iei legătura cu medicii,fiind sărbătorile..Acum avem programare în 18 ianuarie tot în Ungaria pentru o operație la una dintre mânuțe ...i-am scris ,implorandu-l din nou (cu scrisoare medicală atasata) sa-mi trimită o alta procura sa pot ieși cu fetița din țară. ..Din păcate nu raspunde (ca de obicei) la apelurile telefonice și nici la mesaje...Și de data ăsta e urgent.
Am citit din nou toate condițiile legale pentru a mă deplasa cu fetița în străinătate. ..Am luat legătura cu avocata și cu dovezile refuzurilor lui, cred cu tărie ca voi rezolva situația în instanță.
Încă o data va mulțumesc mult pentru tot sprijinul acordat și pentru toate informațiile date!!!

Azi suntem în 04.01.2018
Mâine dimineaţa depuneţi la Judecătorie cererea de suplinire semnătură, prin Ordonanţă de urgenţă.Se judecă repede.Acolo , la registratură, vorbiţi cu fata de acolo că e o urgenţă, îi arătaţi actele că sunteţi programată pentru data de 18...până la Dumnezeu, te mănâncă sfinţii, fata aceea poate duce repede cererea să se repartizeze la o instanţă.Poate aveţi noroc să se rezolve în 4-5 zile, apoi mai este termen de recurs 5 zile, dacă nu face domnul recurs, aţi rezolvat problema.
Cereţi suplinirea pentru un interval mai larg, motivaţi cu tratamentul de durată la Szeged.

Doamna, am citit mesajul Dvs. si am decis sa va raspund pentru ca eu sunt exact in situatia in care se afla in prezent fostul Dvs. sot. Si am si eu parte de exact acelasi tip de "EU VREAU" si tot felul de acuatii si procese de intentie din partea ei. Mai pe scurt, eu personal privesc cu retinere cele scrise de Dvs. data fiind experienta mea personala.

De ce va scriu totusi? Pentru ca, daca eu nu ma insel, in spatele "refuzului" fostului sot poate exista ceva iar cheia rezolvarii ar putea fi la Dvs. Trec peste partea referitoare la boala copilului - nu cred ca un om sanatos la cap, cu oricata dorinta de razbunare, ar face asta. Doar daca crede ca boala este fabricata.

Nu cumva acest refuz vine ca reactie a unor refuzuri din partea Dvs.? La mine din aceasta cauza s-a ajuns la aceasta situatie, din cauza dorintei mamei de a-mi pune bete in roate in relatia cu copilul meu. Oricat am incercat, oricate argumente am adus, pur si simplu nu s-a putut. Iar ca barbat ai destul de putine instrumente legale la dispozitie sa te lupti cu o situatie de acest gen, in care nu ti se spune niciodata "nu" dar de fiecare data apare o problema. Si atunci, dupa ani, am ajuns sa fac asta, fiind unica metoda sa o strang cu usa - pierdem toti 3 din asta, i-am spus de la inceput, dar nu mi-a dat cale de ales. Ca si in cazul Dvs. copilul este al EI, iar eu nu am decat "dreptul" de a-i plati pensie de intretinere. Serios?

Daca va regasiti in situatia de mai sus va sugerez sa incercati calea de mijloc. Eu, daca as primi o propunere de acest gen, as renunta cu mare bucurie la ceea ce, cu neplacere, fac.

Sa nu credeti ca Ordonanta Presidentiala pentru suplinirea acordului se da asa, "pur si simplu". A incercat si onorata mea doamna de 2 ori. Si tot de 2 ori i-a fost respinsa cererea atat in prima instanta cat si in apel. Sotul poate face aparare pe fond sau poate apela la diverse tertipuri daca chiar isi doreste sa se apere.

Va mai sugerez calea de mijloc (calea de mijloc fiind multumitoare si pentru el, nu numai pentru Dvs.) pentru ca un proces poate face mai mult rau decat bine, partea reclamata putandu-se indarji. Pe mine, fosta doamna m-a fericit cu 4 procese pana acum, toate cu fond si apel sau recurs dupa caz, toate pierdute de catre ea. Totul a inceput in 2010 iar ultimul s-a incheiat in toamna anului trecut. Asta in conditiile in care nu am avut nevoie de instanta pentru a-mi achita contributia financiara necesara cresterii copilului, contributie consistenta, in conditiile in care mi-am aratat dorinta de a avea relatii cu fiul meu. Va rog sa ma credeti ca fiecare nou proces m-a indarjit si mai tare iar intr-un final s-a ajuns la situatia de blocaj actuala.

Daca totusi ma insel si este vorba intradevar de o persoana careia intradevar nu ii pasa, cereti suplinirea acordului, in cazul asta nu isi va construi aparare.