Pensie de întreținere în perioada de vacanță: se poate întrerupe plata când copilul e la părintele nerezident?

When, draga mea şi Rodica, la fel de dragă, veţi experimenta pe propria piele cum vă veţi achita de cheltuielile copilului când veţi fi în situaţia respectivă.Veţi afla şi cum e cu prestaţia în natură a întreţinerii copilului cât stă la domniile voastre.
Off topic: O proaspătă soţie a unui tătic divorţat a luptat din răsputeri ca soţiorul său să nu plătească pensia de intreţinere pentru copilaşul din prima căsătorie, tot cu argumentul că mama respectivă se înfruptă din banii soţului ei. Au trecut 3-4 ani , a născut şi ea 2 copii, dar soţul a poftit la alta, mai proaspătă şi aşa, a rămas doamna cu 2 copii şi se pângea în stânga şi în dreapta că tatăl copiilor nu-i plăteşte pensia alimentară. Roate se învârteşte, ţineţi minte ...

Hotărârea judecătorească e literă de lege, nu face fiecare ce vrea.Dacă în hotărâre scrie că în timpul cât stă cu tata, mama va plăti pensie de intreţinere, atunci mama trebuie să execute, fără comentarii.Şi viceversa e valabilă.

-ce e dubios la o mama casatorita cu tatal copiilor ei, care nu intelege de ce un tata trebuie sa plateasca pensie alimentara cand copilul sta doua luni jumate la el?

Rodica a scris:

nu am inteles de unde "parintele rezident in natura"...sau inteleg eu gresit si "in natura" include si financiar (pentru ca sunt parinti nerezidenti care se ocupa de copil cel putin la fel ca si rezidentul, luand copilul de la scoala cand mama e in delegatii, ducand copilul la diverse cursuri si achitandu-le taxele, pe langa suma platita lunar cu titlul de "pensie alimentara")"

Ca nu intelegeti...reiese.
"In natura" inseamna ca rezidentul nu-i da si el copilului tot 1000 de lei, sau mult mai des, tot 300 de lei, si-l trimite in targ sa-si ia de'ale gurii (daca ati avea curiozitatea stimata doamna sa va uitati pe ecris ati regasi un puhoi de tati care devin "someri" in ziua introducerii cererii de divort si "pot" plati pensie doar la nivel de salariu minim pe economie. Dar vi se pare mai sanatos si mai potrivit sa comentati si fara sa traiti astfel de experiente si fara sa aflati de ele macar teoretic).
Nimeni nu poate si nici nu are de ce sa ignore cazul nerezidentilor care se ocupa cot la cot cu rezidentii, de copii. Sa le dea Dzeu sanatate.
Mai exista insa, un mare numar, care plateste pensii de batjocura, si aici nu ma refer la cei care nu au, ci la cei care sunt, de exemplu, manageri pe la firme internationale, angajeaza avocati celebrii, si platesc 250 de lei pensie, spunand ca n-au mai mult.
Realitatea asta,pe care o descriu eu, e cat o fi ea, 10% sau 90%, dar si 10% daca e nu o acopera nimeni prin povesti duioase.
Caci daca realitatea majoritara ar fi cea descrisa de dvs, nici forumul, nici instantele n-ar fi pline ochi! Macar la atat ar merita sa va ganditi inainte de a scrie.
Nu va cere nimeni sa raspundeti in vreun fel anume, cu rautate sau cu bunatate, dar mai ganditi-va, caci aveti o experienta de viata si viata bate filmul, iar teoriile sunt frumoase, dar practica ne omoara si crediti-ma ca nu va doresc aceasta "practica"!

Doamna PS, cunosc si parinti rezidenti care contribuie financiar la cresterea copilului mai mult decat nerezidentii....cunosc, asa cum am spus, si nerezidenti care platesc sume foarte frumoase copiilor si se mai si ocupa de ei in afara programului de vizita. Cunosc si nerezidenti care si-au cosmetizat salariile tocmai pentru a plati mai putin copiilor (pe acestia nu i-am inteles si chiar "ii comentez" impreuna cu sotul meu). Fiecare relatie rezident-copil-nerezident este unica, o relatie poate fi 100% roz, alta mix de roz si gri, alta neagra de-a dreptul.
Aici insa se pare ca obisnuiti sa generalizati si sa ii puneti pe toti tatii la zid sau, in cealalta tabara, barbatii sa le puna pe fostele sotii la zid.
Si in acest topic, este o situatie particulara. Sincer, printre toti prietenii mei reali sau cunostinte cu copii acasa sau la mame/tati, nu am auzit de vacanta de 2 luni jumate la nerezident...deci vorbim de un caz particular si ar trebui tratat ca atare.
Vorbesc din viata reala a celor pe care ii cunosc, nu din carti.