Hotarare camera de consiliu. CEDO?!?

Va salut. Am incercat sa aduc in fata instantelor un infractor care m-a inselat intr-o conventie. Am cumparat de la el un autoturism, caruia in prealabil i-a masluit numarul de kilometri. Acesta a semnat, atat la vanzator, cat si la comparator, in fata mea si a altor doi martori un contract fals cu cetateanul german de la care a cumparat masina. Ulterior eu l-am gasit pe cetateanul german pe internet si a avut amabilitatea de a-mi furniza contractul original din care reiese clar numarul de km dar si faptul ca i-a transmis in mod direct dreptul de proprietate invinuitului.
Am facut plangere penala impotriva acestuia. Precizez de la inceput ca acesta avea legaturi prin politie, circula cu numere false prin oras, a obtinut documentele si placutele provizorii de la politie in afara programului, etc. Evident, politistul de caz a tergiversat cat a putut dosarul, nu a administrat probele pentru ca ulterior sa propuna casarea pentru inselaciune si sa pastreze urmarirea penala pentru fals (evident pentru a rupe legatura intre ele, a-i minimiza gravitatea si pentru a-l scoate basma curata). Toate astea se intamplau in 2012. Am obtinut in instanta reinceperea urmaririi penale si comasarea cauzelor, judecatorul statuand legatura dintre ele, in sensul ca falsul reprezinta mijlocul fraudulos prin care a fost savarsita infractiunea de inselaciune. Au urmat inca doua clasari, de aceasta data a ambelor cauze, urmate de alte doua plangeri impotriva ordonantelor procurorului, in care am avut castig de cauza. Apoi, s-a intamplat ceva interesant. Din proprie initiativa, procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel a luat prin ordonanta dosarul, pentru ca un procuror din subordine sa-l claseze pentru a patra oara. Stiu ca este o masura legala, insa trebuie argumentata temeinic. Au refuzat sa-mi faca cunoscuta ordonanta respectiva. Am facut, din nou plangere, s-a judecat in lipsa, a fost singura data cand nu m-am putut prezenta ( sute de km distanta, deja parcursi de prea multe ori; inca nu am motivarea). De aceasta data, judecatorul de camera preliminara mi-a admis doar partial plangerea, pentru fals, nu si pentru inselaciune. Cum hotararea este definitiva, ma gandesc sa ma indrept impotriva statului roman la CEDO. Daca ne gandim putin, in aceasta speta s-au pronuntat nu mai putin de patru judecatori de rang egal, castig de cauza avand opinia minoritara, ceea ce este inadmisibil. Practic, statul roman mi-a blocat prin modul in care a gestionat acest process penal, dreptul de a ma adresa justitiei, dreptul de a-l aduce in fata instantei pe invinuit, iar in final dreptul la o judecata corecta. Ma puteti ajuta cu un sfat, va rog? Va multumesc anticipat!

PS: precizez ca invinuitul aducea (probabil inca o face) autoturisme din Germania, le "pregatea" si apoi le vindea. Este si cazul autoturismului pe care l-am luat de la el.