Poate fi reclamat părintele nerezident care nu-și respectă programul de vizită solicitat și obținut 100% cum a dorit?

When, nu aţi înţeles nimic, mergeţi pe obsesia "funcţionalului" vis a vis cu "disfuncţionalul"
Ştiu că nu vă plac exemplele, dar eu cunosc caz în care fiecare din părinţi şi-a refăcut viaţa, copilul chiar merge cu tatăl său, uneori forţat de mama, dar, din cauze obiective, întâlnirile îl traumatizează , iar tatăl continuă cu "alienarea", deşi are doi copii cu soţia actuală. Deci aici, este de salvat doar tatăl, de obsesia sa şi de consiliat psihologic, ceea ce el refuză, evident, fiindcă nu îşi recunoaşte vinovăţia pentru atitudinea copilului faţă de el. Copilul e mare, e adolescent. Atât funcţionalul, cât şi disfuncţionalul călătoresc, se distrează, îşi trăiesc viaţa.
Atât în timpul "luptei", cât şi acum, tatăl copilului nostru şi-a văzut copilul, a interacţionat cu el, diferenţa este că acum priveşte cu alţi ochi copilul, acceptă că un copil are voinţă, bucurii, neplăceri, că are un program de viaţă şi întâlnirile cu tata nu sunt tensionate şi rigide, ci fireşti, relaxante, în măsură să creeze trăiri plăcute copilului.

Frumoase teorii. Una mai frumoasa ca alta. Sobolan de tomberoane ne poveseste ce a facut o "desteapta" versus alta "desteapta" si ce bine o duce tatal cu adevarat destept. Bravo! Doar ca multunirea, impacarea cu prorpia viata, nu functioneaza dupa criterii general valabile. Ce il face pe X multumit, nu-l face si pe Y. Asa ca lasati cazul "golden story" de la Ploiesti la care visati cu totii. Poate si in cazul lui Ionescu se va intampla ca in cel de la Ploiesti sau poate nu. Daca se va intampla, e simplu si clar, daca nu se va intampla insa ca la Ploiesti.... aici e alta poveste. O "lupta" dusa pana la miza puscariei nu mai are cale de intors. La dfarsitul ei nu putem spune, vai, imi pare rau, de fapt n-am vrut sa te bag in puscarie, sau am vrut, dar doar un pic. Te rog nu te supara. Hai sa mergem la mediator si sa facem un plan parental. Numai merge asa. Dupa un razboi cu o astfel de miza, daca esti normal la cap, intelegi ca ai terminat-o cu "intelegerile". Si ai terminat-o in privinta a orice. Te culci, te scoli, cu ce scrie in hotarare. Trebuie sa iei copilul in vacanta in saptamana 1-7 iulie, il iei daca e sanatos. Daca e bolnav, nu-l ieie si nici alta saptamana nu primesti, caci nu scrie in hotarare. Si tot asa! Nu poti crede ca drept la razboi are doar unul si ca celalalt sta si le incaseaza.
Revenind la ce intreba doamna:
Daca mai sunteti in termen si daca va sfatuieste avocatul, faceti contestatie la executare pentru a va recupera banii platiti.
Daca nu plateste pensie sau are restante, faceti plangere penala, pentru neplata vreme de 3 luni, si oricum, indiferent de numarul de luni de neplata, puneti hotararea de pensie in executare silita.
Cand nu vine la copil, dati sms/mail. E de preferat mail, le veti regasi mai usor.
Daca intarziei la preluare sau inapoiere dati mail. Daca intarzie fara sa anunte copilul poate fi la masa, somn etc
Chemati tatal, care banuiesc ca are autoritate parinteasca comuna, la consulturi medicale, sedinte cu parintii etc. Nu vine, dati mail si in timp veti putea dovedi, daca e cazul, dezinteresul acestuia.
Daca copilul e bolnav si are nevoie de medicamente trimiteti tatal la farmacie. Daca tine regim, bolnav fiind, trimiteti tatal la cumparaturi. Il trimiteti cu reteta si lista, urmand sa cumpere din banii lui, ca doar are copil bolnav.
Incepe scoala, practica un sport, are o dorinta anume, merge la un copil la ziua de nastere, cereti-i sa participe financiar. Nu va asteptati sa o faca, dar adunati refuzurile scrise, s-ar putea sa va foloseasca mai mult decat anticipati azi.
E ziua de nastere a copilului, invitati-l sa o organizeze (locatie, invitatii, costuri)

dar eu cunosc caz în care fiecare din părinţi şi-a refăcut viaţa, copilul chiar merge cu tatăl său, uneori forţat de mama, dar, din cauze obiective, întâlnirile îl traumatizează , iar tatăl continuă cu "alienarea", deşi are doi copii cu soţia actuală.

In cazul mentionat de dumneavoastra este important de ce copilul vine traumatizat dupa vizitele cu tatal.

Deci aici, este de salvat doar tatăl, de obsesia sa şi de consiliat psihologic,

De unde stiti dumneavoastra ca aici de consiliat este doar tatal? Bate copilul, il agreseaza verbal, ce ii face de acel copil refuza relatia cu parintele lui?

Copilul e mare, e adolescent.

- si daca e mare si e adolescent ce? Nu inseamna ca nu poate fi manevrat sau abuzat emotional sau nu inseamna ca are discernamant. Nici varsta de 18 ani nu aduce multa maturitate in conditiile in care ai fost crescut in mediu toxic.
Dati foarte foarte putine detalii despre situatia de mai sus.

Atât funcţionalul, cât şi disfuncţionalul călătoresc, se distrează, îşi trăiesc viaţa.

Daca rezidentul se distreaza si isi traieste viata si nu considera ca nerezidentul traumatizeaza copilul inseamna ca nu e nici o problema. Altfel, ca un parinte responsabil lua masuri pentru oprirea abuzului. Din moment insa ce se simte atat de bine ba chiar

copilul chiar merge cu tatăl său, uneori forţat de mama

inseamna ca e probabil doar o criza de identitate adolescentina.

Atât în timpul "luptei", cât şi acum, tatăl copilului nostru şi-a văzut copilul,

Da, cu dumneavoastra de mana. Reuseste sa il vada fara dumneavoastra acum? Copilul merge singur cu tatal lui?

Ce vreau sa spun este ca nu se poate generaliza.
Fiecare caz trebuie tratat separat. Si copii ca fire si trairi sunt diferiti. Pentru ca ce ofenseaza un copil e posibil sa lase indiferent pe altul. E de vazut, de verificat fara superficialitate. Faptul ca doi parinti au modalitati diferite de a educa si disciplina un copil, nu inseamna ca asta descalifica pe unul dintre ei ca parinte.

Precum v-am mai spus when, si nu pentru dvs o repet, ci pentru cei care sunt impinsi in proceduri frauduloase de asa zise evaluari, ca atasamentul/afectul nu sunt pe baza de discernamant. Nu ai nevoie sa ai 18 ani ca sa-ti fie drag sa ramai cu matusa X, dar sa nu-ti placa cu unchiul Y. Nu trebuie sa ai discernamant ca sa suferi ca ti-ai pierdut catelul si sa te bucuri cand il regasesti,
Pana si un copil de 1 an poate plange cand mama il lasa cu bona sau din contra, poate ramane cu bona, fara nicio tristete. Dreptul la sentimente nu apare odata cu dreptul la condus masina!
Stiu ca aici intervin refrenele sforaitoare ale organizatiilor tatilor, conform carora "ce daca copilul nu vrea la scoala sau la doctor il lasi sa nu mearga?"
Asta nu e superficialitate, ci ieftina manipulare. In cresterea unui copil acesta invata ca exista lucruri care "trebuie" si lucruri care "vrei". Trebuie sa mergi la scoala, e o obligatie, dar nu trebuie sa-l iubesti pe X si sa te mariti cu el, caci e despre sentimente, nu despre obligatii.
Ca un copil sa-si doreasca timp cu celalalt parinte intre cei doi trebuie sa existe o legatura afectiva. Aceasta nu intra la capitolul obligatii! Intr-o relatie copil-adult responsabil de curgerea relatiei e adultul, nu copilul. Relatia parinte-copil e numita, inclusiv in lege, ca una "personala". Deci tu iti configurezi relatia cu propriul copil, caci, prezenta mamei doar e "stanjenitoare", asa cum scriu, cu intelepciune si copy-paste, multe instante. Asa ca lasati-o pe "stanjenitoare" deoparte, caci ea, mama, nu poate fi si "stanjenitoare" si necesara, dupa cum ne convine, si lasati-l pe tata sa-si gestioneze singur relatia cu copilul. Mama trebuie sa asigure prezenta copilului acasa, sa nu-l indoctrineze ca ii va fi rau cu tatal si nici ca ea s-ar supara daca copilul pleaca. Punct!

Altfel, ca un parinte responsabil lua masuri pentru oprirea abuzului

Ei, să ştiţi că mama respectivă a făcut toate diligenţele pentru oprirea abuzului;copilul a fost umilit, a fost bătut în plină stradă, trecătorii au chemat ambulanţa şi Poliţia, chiar personalul spitalului a cerut intervenţia DGASPC şi... s-a şters totul cu buretele, de Parchet, de DGASPC, de instanţe.Toate merg până la punctul în care se află cine e tatăl.Trăim în România, aţi uitat?
Şi da, copilul rămâne cu tatăl lui cât doreşte el, tatăl nu-l mai forţează să doarmă la el, aşa că totul e bine.