Poate fi reclamat părintele nerezident care nu-și respectă programul de vizită solicitat și obținut 100% cum a dorit?

E vreun admin pe aici? Eu propun sa se restranga dreptul userilor de a raspunde si a comenta pe langa subiect dupa propriile frustrari. Sa se dea un test inainte de a avea dreptul de a raspunde, sa se ceara niste diplome de studii, adeverinte, teste psihologice.

Pe de alta parte, oricat ar fi de frustrant uneori ai pe acest forum marea oportunitate de a vedea exact cu ce te confrunti. Bagati mana in foc ca userul nu se va lovi de un jude cu o mentalitate ca a celor care au scris mai sus?
Si atunci, cel mai bine este sa iti pregatesti o aparare care sa poata sa combata orice.
In plus, unele sfaturi de sus nu sunt rele chiar daca pot leza prin modul in care au fost comunicate.

Deci incurajati copilul sa-si vada tatal, sa stea cat mai mult nu 2 ore ca nu e program de vizita la penitenciar, e program de relatii personale, dublati-l inzeciti-l caci e pentru copilul vostru.

Deci impacarea e cea mai buna solutie, vrei nu vrei e si el parinte, lasa=l 10 ore 24 ore, incurajeaza=l, pregateste vizita, ce frumos mai ai 4 zile pana vine tati, 2 zile, ce o sa va distrati, ce ma bucur, dar daca te strambi când vb de taica-su copilul il va respinge ca sa te satisfaca pe tine....

Am înteles, pe site-ul âsta pseudonimul lui N Ceausecu este @danielleu!

Cu asemenea consideratii ar trebui sa va abtineti.

@Sobolan de tomberoane, felicitari pentru modul de gandire! Observ ca "duoamna" s-a dat la fund. Ce putea mai bun sa faca?

Userul a prezentat situaţia:copil de 9 ani, părăsit de tată la vârsta de 3 ani, absenţă totală din viaţa copilului următorii 3 ani şi 3 ani de judecată după cei trei anteriori în care a avut amnezie şi a uitat că are copil.Cireaşa de pe tort: nu respectă nici acel amărât de program de câte 2 ore la sfârşit de săptămână, dar la prima absenţă de la domiciliu a mamei cu copilul, cere executarea silită a programului.
Faţă de comentariile de mai sus, observ că "egalitatea" dintre părinţi arată că unul e "mai egal" ca celălalt, fiindcă tatăl din cazul de faţă nu s-a străduit să-şi apropie copilul, ci a recurs la şicanarea mamei, iar din momentul în care a apelat la executor, mama e datoare să plătească executorul, indiferent dacă e vinovată sau nu.
Nu puteţi pretinde ca un om care 3 ani nu s-a interesat de copil, brusc s-a deşteptat că are copil şi s-a gândit că cel mai bun lucru pentru copil este să ia banii mamei.
Apoi, instanţa care a dat o asemenea decizie cred că era de altă planetă, fiindcă pur şi simplu a sechestrat mama şi copilul 49 de sâmbete şi 49 de duminici ale anului la domiciliu să aştepte tatăl, poate vine, poate nu, important este ca minorul să fie pregătit, îmbrăcat de plecare, să aibă rucsăcelul cu apă şi cu gustarea pentru cele 2 ore cu tata,
Doamnă, forţaţi copilul să plece, dacă o ia pe cocoaşă de la tata, explicaţi-i că unde loveşte tata, creşte carne, sau că bătaia e ruptă din rai, dacă nu-i place de el, îi explicaţi că ceea ce simte e pură plăcere şi TREBUIE să-i placă de el, dacă-l încuie în cameră singur pe întuneric şi copilul are claustrofobie, îl convingeţi dvs. că cel mai plăcut lucru este să stai singur în întuneric, etc.
Dar dacă copilul a plecat odată, de 2 ori cu el, fiţi sigură că el nu va mai veni, fiindcă îşi dă seama că nu are şanse să ia bani de pe urma refuzului copilului.