Abuzurile din multinationale in Romania!

Buna ziua!
As dori sa va semnalez urmatoarea problema cu care se confrunta din ce in ce mai multi oameni in tara noastra.
Multi oameni s-au bucurat dupa Revolutia din '89 ca nu se va mai munci duminica (cum se facea uneori pe vremea lui Ceausescu) si nici sambata - ci doar 5 zile pe saptamana!
De asemenea, am fost foarte incantati sa vedem cum vin companii multinationale sa investeasca in Romania - in special in Bucuresti.
Haideti insa sa vedem cum se munceste in ziua de astazi intr-o multinationala. Teoretic, programul de lucru este de 8 ore, incepe de obicei la ora 9:00 a.m. si se termina la ora 18:00 p.m., cu o ora pauza de masa. Salariul este net superior celui din sectorul bugetar precum si a celui pe care il ofera mediul privat autohton. Conditiile par destul de favorabile, la care se mai adauga prestigiul si experienta de a munci intr-o companie transnationala. Tanarul care a iesit de pe bancile scolii, facultatii sau master-ului poate fi foarte entuziasmat si pe buna dreptate.
Lucrurile stau cu totul altfel.
Chiar daca programul de lucru incepe la ora 9:00 (desi intr-un oras ca Bucurestiul se poate face si o ora si jumatate pe drum de acasa la serviciu tinand cont de traficul existent) se poate sta la serviciu si pana la ora 11:00 p.m., sau uneori ora 01:00 noaptea. In mod frecvent, se petrec la locul de munca 10,12,14 sau chiar 16 ore. Si de multe ori, a doua zi la ora 09:00 trebuie sa fii din nou la munca si sa o iei de la capat. Se munceste sambata, chiar si duminica si uneori chiar in zilele de sarbatoare (culmea este ca de multe ori nu se platesc deloc orele lucrate in plus).
Iar daca se platesc, rareori se respecta legislatia muncii cu privire la remuneratia pentru astfel de cazuri.
Ca sa nu mai spunem ca si daca s-ar munci numai 8 ore pe zi si tot ar fi mai mult decat suficient, tinand cont de stress-ul de multe ori cumplit la care este supus angajatul. Termene limita foarte stranse (ceva de genul "Sa faci munca pe care o faci in mod normal si normat in 3 zile intr-o ora si sa prezinti raportul...ieri"), multe sarcini de indeplinit in acelasi timp si pentru care se cere un timp record de rezolvare. Rapiditate, eficienta si acuratete maxima! De multe ori nici un robot nu ar putea indeplini aceste cerinte, care sunt absurde, imposibile in multe cazuri. Ca ulterior sa descoperi ca unele din rapoarte erau inutile si nici pe departe nu erau atat de urgente. Ne punem intrebarea de ce ni se spune: "Repede, sa fie gata repede, cat mai mult". Poate fi o strategie prin care sa fie facut omul sa munceasca mai mult prin stress?
Este vorba de fapt de o dezorganizare a muncii...
In schimb, fiinta umana (care nu este un robot!) traieste in continuu in stress si mai sta si foarte mult peste program, lucreaza si in week-end si oricat de puternica ar fi din punct de vedere psihic clacheaza la un moment dat (unii dupa cateva zile, altii dupa saptamani, luni, iar ceilalti dupa ani de zile - depinde de la caz la caz). Chiar si cei care nu clacheaza, sunt mereu frustrati si nervosi in conditiile astea, apoi ii stresseaza si ei mai departe pe ceilalti. Cred ca ne dorim cu totii o societate normala.
Omul are nevoie de odihna, de refacere, de o viata personala, de o familie.
Ca sa nu mai spunem ca de foarte multe ori nu se respecta legislatia cu privire la concediile de odihna. I se spune angajatului ca munca sa e atat de necesara incat nu o poate intrerupe fara repercusiuni...si de multe ori chiar asa este.
Si ceea ce este ironic este faptul ca multi nici macar nu se imbogatesc, chiar daca muncesc in conditiile astea. De abia isi platesc creditele si traiesc de pe o luna pe alta.
Nu suntem impotriva muncii. Doamne fereste! Munca l-a innobilat pe om. Ea a facut ca societatea sa evolueze. Munca este cea care il face pe om sa se simta util in societate.
Dar suntem impotriva exploatarii omului, a sclaviei moderne (care se practica in spatele geamurilor unor cladiri impozante, moderne, construite si aranjate cu mult bun gust), impotriva biciului care sta la spatele omului, in timp ce acesta isi ruineaza sanatatea, familia, prietenii, viata personala, fericirea si chiar viata uneori.
Stressul si suprasolicitarea (orice om care petrece 14 ore pe zi in fata calculatorului in conditii de stress se va imbolnavi mai devreme sau mai tarziu) produc tulburari hormonale si psihice: oboseala cronica, epuizare psihica, nervozitate, agresivitate, depresie, scadere in greutate, scaderea capacitatii de concentrare, a performantelor intelectuale, profesionale si sexuale - multi din cei care muncesc pe branci in birouri se plang de scaderea dorintei sexuale si a potentei.
Acea categorie de oameni numita workaholici (dependenti de munca) sunt oameni cu probleme: nu pot avea o viata personala si se refugiaza in munca. Au probleme in familie si prefera sa stea la munca peste program. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa stea si ceilalti care doresc sa duca o viata normala, linistita si echilibrata - este de dorit un echilibru intre viata profesionala si cea personala.
Ca sa nu mai vorbim de eficienta. Daca angajatorul ar fi onest ar putea observa ca o persoana care nu munceste in conditii de stress, la care se respecta programul de lucru (8 ore sunt suficiente) si are week-end-urile libere este mai eficienta ca una care este mereu obosita si frustrata - asta pe termen lung bineinteles.
Se pare insa ca tot ce urmareste este profitul cat mai rapid, imediat.
Este vorba de goana disperata dupa bani.
Stiintific, biologic, medical o persoana trebuie sa munceasca o treime din zi - adica 24 h : 3 = 8 ore, dupa care nu mai poate da randament, nu se mai poate concentra, 8 h (in medie) are nevoie de odihna si celelalte 8 h pentru alte activitati (drum serviciu-casa, masa, familie etc.).
Dupa 2-3 ani de munca in ritm alert, multi tineri sunt epuizati, vlaguiti de energie, vitalitate si devin niste legume. Unii se imbonavesc (oboseala afecteaza foarte tare ficatul), iar altii ajung chiar si pe la psihiatru. Nu este nici o problema pentru companie. In locul lor vor veni altii, care abia asteapta. Ca sa nu mai spunem ca toti avem si alte probleme...personale.
Nu este normal ce se intampla. Nu este etic, moral. Este pur si simplu exploatare.
Pana cand vom tolera situatia aceasta? Suntem cu totii vinovati, pentru ca nu luam nici o atitudine.
Avem drepturi ca oameni, ca angajati. Se profita de faptul ca omul este disperat sa aiba un loc de munca si disperat sa il pastreze.
Si in Occident se munceste peste program.
Numai ca acolo munceste cine vrea peste program si este platit substantial. O face pentru a castiga mai multi bani. Este alegerea persoanei respective.
Nu i se spune direct sau indirect :"Daca nu accepti situatia pleci din firma, sunt atatia care asteapta la poarta sa iti ia locul!"
Sunt institutii care se ocupa cu respectarea drepturilor angajatilor - companiile care recurg la acest gen de exploatare sunt amendate usturator. Acolo societatea civila este puternica, la fel si sindicatele. Politicul nu face jocul economicului si viceversa in aceasi masura ca la noi.
Bineinteles ca aceste companii care au investit in Romania au fost atrase de costurile mici legata de forta de munca. E mai convenabil sa platesti pe cineva cu 300 - 400 euro pentru aceasi munca (sau mai multa munca) pentru munca ce o face unul pe care il platesti cu 2 000 - 3 000 euro. Problema este ca s-au lacomit prea tare. In loc sa angajeze 3 oameni de exemplu, angajeaza numai unul singur sa faca si munca celorlalti.
E normal ca lor sa le pese doar de profit si nu de oameni. Dar in apararea noastra cine vine? Guvernul, Parlamentul, Societatea Civila se fac ca nu exista acest fenomen.
Intre timp, exista oameni care traiesc un continuu stress in acest ritm foarte alert: se plang de palpitatii, tensiune oscilanta si diverse alte tulburari pe sistem nervos. Stress-ul profund e foarte periculos. Poate ucide! Iar daca nu o face, imbatraneste prematur.
In domeniul economic cum ar fi contabilitate (specific acestui domeniu este inchiderea de luna sau de an), vanzari si mai ales audit muncesc oameni pana isi dau sufletul.
E adevarat ca nici angajatorii romani nu sunt mai prejos. Au preluat acelasi stil. Diferenta e ca ei platesc si mai prost in aceleasi conditii.
Rasfatatii soartei sunt bugetarii, care nu se prea omoara cu munca.
Toti cei care considerati ca avem dreptate sa incercam sa facem ceva in acest sens.
Putem incerca sa sensibilizam institutiile care au putere de decizie si ar trebui sa actioneze.
Iar fiecare dintre noi trebuie sa ne cunoastem drepturile si sa cerem sa ne fie respectate in microclimatul nostru cu demnitate.
Stim ca este foarte greu in momentul de fata datorita crizei financiare.
Fiecare doreste sa pastreze serviciul sau. Sunt atatia care si-ar dori numai sa munceasca, nu conteaza in ce conditii si nu au unde.
Totusi, haideti sa nu ii lasam sa profite de situatie si de noi.
Va multumim!