chiria apartament

16% .
Potrivit Codului fiscal, sunt asimilate veniturilor din chirii toate veniturile, în bani şi/sau în natură, provenind din cedarea folosinţei bunurilor mobile şi imobile, obţinute de către proprietar, uzufructuar sau alt deţinător legal. În această categorie de venit se cuprind atât veniturile din închirieri, cât şi veniturile din subînchirieri de bunuri mobile şi imobile, precum şi veniturile din arendarea bunurilor agricole, din patrimoniul personal.

Cota de impozit pe veniturile din chirii este de 16% aplicată asupra venitului net, determinat ca diferenţă între sumele reprezentând chiria /arenda în bani şi/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură, prevăzute în contractul încheiat între părţi, şi cota de cheltuială forfetară de 25%, reprezentând cheltuieli deductibile aferente venitului. Astfel, cota generală de impozit aplicată asupra venitului brut rezultată din calcule este de 12%.

Venitul brut reprezintă totalitatea sumelor în bani şi/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură şi se stabileşte pe baza chiriei prevăzute în contractul încheiat între părţi pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul încasării acesteia si se
majorează cu valoarea cheltuielilor ce cad, conform dispoziţiilor legale, în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau a altui deţinător legal, dacă aceste cheltuieli sunt efectuate de către cealaltă parte contractantă.

Valoarea investiţiilor la bunurile mobile şi imobile ale proprietarului, uzufructuarului sau a altui deţinător legal, care fac obiectul unor contracte de cedarea folosinţei bunurilor şi care sunt efectuate de cealaltă parte contractantă reprezintă venit impozabil, potrivit Codului fiscal. Conform prevederilor legale, în termen de 30 de zile de la finalizarea investiţiilor, partea care a efectuat investiţia este obligată să comunice proprietarului, uzufructuarului sau altui deţinător legal valoarea acesteia. Proprietarul are obligaţia să declare la organul fiscal competent prin declaraţia privind venitul realizat aferentă anului fiscal respectiv valoarea investiţiei, în vederea definitivării impunerii.

Legislaţia în vigoare obliga proprietarul sa efectueze cheltuielile referitoare la întreţinerea şi repararea locuinţei închiriate . În cazul efectuării de către chiriaş a unor astfel de cheltuieli care cad în sarcina proprietarului, dacă acestea se încadrează în cota forfetară de cheltuieli, cu diminuarea corespunzătoare a chiriei, impunerea va rămâne nemodificată.

Proprietarul nu este obligat să prezinte organului fiscal documente justificative pentru recunoaşterea deductibilităţii cheltuielilor stabilite forfetar. Această cheltuială deductibilă aferentă venitului, stabilită în cotă forfetară de 25% aplicată la venitul brut, reprezintă uzura bunurilor închiriate şi cheltuielile ocazionate de întreţinerea şi repararea acestora, impozitele şi taxele pe proprietate datorate potrivit legii, comisionul reţinut de intermediari, primele de asigurare plătite pentru bunul cedat spre folosinţă.

Daca aveti mai mult de cinci contracte de închiriere sau subînchiriere la sfârşitul anului fiscal , începând cu anul fiscal următor , veniturile realizate din derularea contractelor de închiriere vor fi calificate drept venituri din activităţi independente, potrivit prevederilor Ordinului nr. 2333/2007 , fiind obligat să stabiliti venitul net, în sistem real, potrivit regulilor prevăzute pentru veniturile din activităţi independente şi sa aveti evidenta contabila tinuta în partidă simplă.

Un contribuabil care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor pe parcursul unui an datorează plăţi anticipate în contul impozitului pe venit către bugetul de stat, potrivit prevederilor art. 82 din Codul fiscal.

Aceste plăţi anticipate se stabilesc de către organul fiscal competent pe fiecare sursă de venit, luându-se ca bază de calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat în anul precedent, după caz, prin emiterea unei decizii care se comunică contribuabililor, potrivit legii.

Contribuabilii care obţin venituri din chirii au obligaţia să depună o declaraţie privind venitul estimat, în termen de 15 zile de la data încheierii contractului între părţi. Formularul 220 „Declaraţie privind venitul estimat“, cod 14.13.01.13/3p se depune odată cu înregistrarea la organul fiscal a contractului încheiat între părţi.

Persoanele fizice care obţin venituri din cedarea folosinţei bunurilor din mai multe contracte de închiriere depun câte o declaraţie estimativă pentru fiecare contract. De asemenea, în situaţia închirierii bunurilor deţinute în comun, fiecare coproprietar completează şi depune câte o declaraţie privind veniturile estimate, corespunzător cotei care îi revine din proprietate.

12% este cota generală de impozit aplicată asupra venitului brut din chirii, în condiţile în care la venitul net se aplică o cotă de impozit de 16%, după deducerea unei cote de cheltuieli forfetare de 25%

Plăţile anticipate pentru veniturile din chirii se stabilesc de către organul fiscal astfel:
• pe baza contractului încheiat între părţi; sau
• pe baza veniturilor determinate potrivit datelor din contabilitatea în partidă simplă.

În cazul în care, potrivit clauzelor contractuale, venitul din cedarea folosinţei bunurilor reprezintă echivalentul în lei al unei sume în valută, determinarea venitului anual estimat se efectuează pe baza cursului de schimb al pieţei valutare, comunicat de B.N.R., din ziua precedentă celei în care se efectuează impunerea.

Plăţile anticipate se efectuează în patru rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru. De asemenea, în vederea definitivării impunerii de către organul fiscal, persoana care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor are obligaţia depunerii, până la data de 15 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului, a formularului 200 „Declaraţie privind veniturile realizate“, cod 14.13.01.13.