Cum se dezbate succesiunea soților care au ales regimul matrimonial al separației de bunuri?

ioana_m_s a scris:

ce act se poate incheia intre soti astfel incat bunurile respective sa nu faca obiectul succesiunii?

Divorțul.
În acest caz, nemaifiind soți, nu se mai moștenesc unul pe altul.

Altfel, soții se moștenesc unul pe altul indiferent dacă sunt căsătoriți sub regimul comunității ori al separației de bunuri.
Dacă un bun este comun, atunci în moștenire intră doar partea defunctului din bun (nu și partea celui rămas în viață).
Dacă un bun este bun propriu al defunctului, atunci în moștenire intră bunul în întregul său.
Dacă un bun este bun propriu al celui rămas în viață, atunci acest bun nu are cum să fie înclus în moștenirea soțului decedat, fiindcă aparține unui om viu și încă neîngropat. Iar moștenire înseamnă transmiterea patrimoniului persoanei decedate către una sau mai multe persoane în ființă.

Exact. În România există legea moştenirii forţate care alocă un anume procent pentru soţul supravieţuitor, descendenţi... etc. indiferent de voinţa testatorului.
Niciun testator nu poate să dispună de averea cum doreşte. Întotdeauna îşi bagă nasul statul şi dă averea (o parte) cui vrea el, chiar dacă persoanele sunt absolut respingătoare pentru testator.
Legea... moştenirii... forţate.

Nu exista institutia/notiunea de mostenire fortata. Nu mai sustineti o asemenea aberatie.
Pentru ca nu exista nimic fortat. Mostenitorul in cauza are posibilitatea de a renunta la mostenire. De asemenea, dispunatorul are posibilitatea de a incheia acte din timpul vietii dupa cum doreste.
Persoanele care pot solicita reductiunea liberalitatilor sunt parintii, sotul si descendentii.
Parintii, saracii in majoritatea cazurilor nici nu mai sunt in viata, daca sotul ti-e respingator, da divort, iar daca copiii tai sunt " absolut respingatori"... Nu mai am ce sa comentez.
Aveti o viziune total distorsionata asupra vietii familiale.

Desigur că există instituţia moştenirii forţate în România - se mai cheamă şi instituţia obligatorie a rezervei succesorale.
Nu e opţională, nu e facultativă, este obligatorie.
Dacă un testator face un testament, statul distribuie forţat o cotă parte- rezerva, către
Este o lege de expropriere forţată, un act de lipsă de respect faţă de demnitatea testatorului.
Faptul că un moştenitor poate să renunţe la cota lui nu înseamnă că legea nu este obligatorie. Cota lui se distribuie la ceilalţi moştenitori, la fel de forţat.

Caracterul de moştenire forţată este dat de faptul că legea este imperativă aplicată averii testatorului şi nu se poate deroga de la această obligaţie prin renunţarea moştenitorilor.
Noi discutăm aici de forţarea testatorului şi de nesocotirea dreptului acestuia. Dreptul la demnitate şi imagine este aplicabil şi după moarte.

Aş prefera să nu mai faci observaţii colaterale sau personale, eu vorbesc de legea ca politică şi ordine publică: are rezultate neintenţionate şi respingătoare.
Dacă nu ar exista această lege, nu am mai avea întrebări de la fel de fel de indivizi care vor să-şi ia "cota" de moştenire de la părinţi care nici nu au murit încă.

Nimic din ce scrieti nu are legatura nici cu subiectul, nici cu "fortatul".
Atât timp cât există OPȚIUNEA succesorala, nimic nu e forțat.
Moștenirea forțată nu exista ca notiune, ca instituție de drept